| |
|
| |
Sosesc aici bolnavi, târâţi pe braţe,
care se ţin cu urletul de mese,
înghesuiţi la porţi, pe unde iese
zbaterea-n urmă-a venelor mai hoaţe,
i-auzi gemând printre burghie, ce se
învârt prin carnea lor în loc de maţe
şi-n dinţi de fierăstraie, să le-agaţe
bucăţi de os vor doctorii, pe-alese.
E bal aici, în fiecare seară,
la cimitirul nostru de picioare,
e-o feerie unde, într-o doară
pocnesc în aşchii vii, strălucitoare,
rotule şi călcâie, de-unde cară
toţi sfinţii ceară, pentru aripioare
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| francisc -
2006-08-03 |
am urmarit "fabrica" ta de sonete de urgenta. am apreciat primul sonet, dar nu am lasat semn. aici remarc cursivitatea discursului si finalul. initial, citind titlul -intalnit si in alte contexte- ma gandeam ca ar merge schimbat. citind textul, cred ca functioneaza inca. fiind "de urgenta", ma gandesc ca nu sunt scrise totusi in graba, asa ca iti sugerez sa dansezi in continuare
|
| Dedal -
2006-08-06 |
"fabrica" de sonete si-a sfarsit lucrul intr-o zi de februarie, pe un pat de spital (desigur, spital de urgenta), cu graba iernii din cearsafuri, in-jurul durut si teama de "se-ducatoare",
dupa aceea, doar asternut si reasternut de slove, dans impiedicat, rememorare, intrebare daca ce va fi fost poate da semne despre ce va fi fiind,
scuze de intarziere,
multam de semn, gand bun, interpretare
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com