| |
|
| |
trupul meu se evaporă
aşez un ultim abur deasupra insectarului
îl deschid
fluturele îşi scutură penele de pe aripi
în venele lui
praful timpului curge încet
cuiul tăcerii îi străbate inima
fără culoare
fără acoperiş
greierii citesc evanghelia după ploaie
deschid ochii
şi se ridică deasupra zborului
fluturele
se aşează în puşca de pe masă
soldaţii se întorc din război
aburii răniţi curg spre mine
sunt un insectar şi port gustul pământului
pe buze
vara
îmi cere ploaia trupului
înapoi
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Dedal -
2006-08-02 |
atmosfera bine transmisa, iluzia nemiscarii, incremenirea, fotografia victimei, omul sub vremi, boemul din revolver ca o catare a fildesului din tragaci, piedica lipsa
Obs.: "aburii raniti", recomandabila in cazul rosului de haiku, aici mai mult nu
|
| francisc -
2006-08-03 |
vine o vreme cand tb sa scapi de fluturi, gloante, rani, sange, ploi, aburi etc. atunci vei fi liber sa te inalti.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com