| |
|
| |
când te priveşti în ochi
vezi
eşafodajul din litere în conul primei idei apoi păianjenul ţesând
între creierul tău şi celelalte lucruri
reţele duble prin care circulă frigul
rupt din glanda hipofiză şi stând seara la rădăcina fiecărui stâlp
între ceea ce vezi şi nesfârşit
ca un cerşetor care şi-a vândut picioarele şi ochii
libertatea de mişcare depinde de haosul creat în acelaşi con
spaţiul care rămâne între picioare şi ochi poate fi folosit
spre împovărarea ideilor
cu membre
dar în reţele
precum animalele tăinuite în genunea vegetală
se zbat în delirul lor
surorile primului impuls desprins
prin care se văd firele mici ale echilibrului
azi te îndrepţi spre acelaşi povârniş urcat şi ieri
însemnă că stâlpii sunt întorşi iar cerşetorul şi-a răscumpărat
doar picioarele
ridică-te şi mergi
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| francisc -
2006-08-03 |
am vazut aici un text explicit cu o logica clara -inca un delir al cuvintelor care se ridica si umbla. ele oricum ne cauta ochii. noi doar le invartim, cu legatoarea la ochi.
|
| hecatonhir -
2006-08-03 |
clar am vrut să fiu şi mă bucur dacă am reuşit, dorine. e bine să te ridici şi să mergi, nu-i aşa? mulţumesc de semn.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com