Pierdut Pen Name

Login

Pierdut Parola

Inscriere

 
   
 

poezie

râu în inimi / reka u srcima
tatălui meu

de Aleksandar Stoicovici (aleksandar)
autor hermeneia





tata
scrie ceva din fluierul piciorului
după toţi aceşti ani
pământul are degete albastre

cerul doarme deasupra noastră
astăzi păsările nu au umbră
firmituri de lacrimi
cad în ochii tăi

vara
eu stau în faţa timpului
tu eşti o ploaie de lumină
noaptea
râul curge în inimile noastre

/

tata
piše nešto frulom cevanice
posle svih ovih godina
zemlija ima plave prsti

nebo spava nad nama
danas ptice nemaju senke
mrvice suza
padaju u tvoje oči

leti
sedim izpred vremena
ti si zvezdana kiša
nočas
reka teče u našim srcima






2006-07-29
374


aleksandar

Cele mai noi texte publicate

vineri - aleksandar- (poezie)
copiii erau fericiţi - aleksandar- (poezie)
incizie - aleksandar- (poezie)
rem / degete încrucişate - aleksandar- (poezie)
rem / culoarea ochilor închişi - aleksandar- (poezie)
rem / mlaştini - aleksandar- (poezie)
dintele de lapte - aleksandar- (poezie)
fractal - aleksandar- (poezie)
salt - aleksandar- (poezie)
spasm - aleksandar- (poezie)


Cele mai noi comentarii

Andu, e un... de aleksandar
la vineri

iti multumesc pentru... de aleksandar
la vineri

Marina, Emilian ma... de aleksandar
la fractal

Petre, ma bucur... de aleksandar
la ea ( naşterea noastră cea de toate zilele )

Virgil, nu stiu... de aleksandar
la ea ( naşterea noastră cea de toate zilele )

 
  comentariile se pot face numai după ce vă logaţi

  comentarii la acest text


bodoganel - 2006-08-02    
Foarte interesanta poezia ta bilingva> Admir oamenii care stiu sa traduca, cu toate nuantele expresiei, poeme.
Cel mai mult mi-au placut versurile:
" tata
scrie ceva din fluierul piciorului" care ma duce cu gandul la omul copac, in care piciorul nu e decat o prelungire a trunchiului, care canta in anumite momente a zilei cand vantul trece prin el.
Apoi: "
astăzi păsările nu au umbră" fiinte insesibabile, un fel de ingeri, pasarile reprezentand starile angelice a firii

Ultima strofa imi palce cel mai mult : "
"vara
eu stau în faţa timpului" adica esti atemporal, intampinand tu timpul, ca timpul sa se ia dupa tine si nu invers. Inversezi astfel simbolurile incat te plasezi mereu la est, spre lumina, psre acea lumina care incremeneste undeva intre primii zori si aurora.

alma - 2006-08-02    
Este de apreciat faptul că e prima dată când se publică un poem în limba sârbă, pe Hermeneia. Cu această ocazie îi doresc mult succes lui Aleks în traducerea volumului său şi în publicarea ediţiei bilingve.

Profetul - 2006-08-03    
da, interesanta aceasta aparitie. uneori mi se face dor de Dunarea la Cazane si de oamenii de acolo. era peste bun cindva. nu stiu de ce mi se pare tragic textul.