| |
|
| |
nu mai vorbi despre cum īţi faci viaţa
unde te īnvārţi
greşeşti
şi doamne ce trist
după-amiaza e mută
sper să nu sune vreun telefon
să nu mă īntālnesc cu vreun cunoscut
dacă ies afară o giocondă fără zāmbet
stă adāncită īn mintea mea
ca īntr-o casă fără aripi
o casă fără cal doar un tavan
prin care īi ies braţele pānă departe
confortabil mă strāng īn urmă
cu o rană lăsată de cuţit
atunci cānd vrei să tai pāinea cāt mai repede
pentru că la morţi şi nunţi se dă māncare gratis
īnţelege
dacă numeri īn gānd pānă la zece o să te plouă
cu mii de oameni ca tine
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| emiemi -
2006-07-22 |
Finalul mi se pare reusit, iar pe ansamblu poemul mi-a placut. As avea citeva obiectii la partea cu televiozrul, din punctul meu de vedere, versurile acelea mi se par putin diluate. Cred ca strofa ar fi putut incepe foarte bine si de la "dupa-amiaza e muta". Cel putin asa l-am simit eu. In rest, o traire bine redata.
|
| Imparateasa -
2006-07-25 |
Ma bucur ca ai trecut, Emi. Nu am scris intamplator versurile acelea, desi ma gandeam ca ar putea crea un anumit dezacord cu restul textului. Am lasat asa, dar acum cred si eu ca ar putea lipsi.. sau sa inlocuiesc cu altceva mentinand ideea mea initiala. Deocamdata le sterg.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com