Mihuţ Dan -- testul acvatic şi plută pentru călătoria spre jos -- poezie

Aranca - 2006-07-20

o poezie superba careia aproape nu ii pot reprosa nimic...ma fascineaza toata aceasta constructie a marii, initiata fara nici o autorizatie de construire, haotica aproape, dar vie...
versurile acestea :
"am degetele lipite pe mine de când mi-ai spus
cuprinde-te
cu picioarele mele nu vei merge
nimic din cele spuse şi curgătoare în construcţie
nu-ţi va ieşi din gât din pleura vidurilor care fată în tine
colacii livizi ai existenţei de gelatină

mori şi scoate altă mare afară din tine"
ma vor bantui toata seara cu sensul ei inclestat intre metafora si disperarea de a (re)trai.

alma - 2006-07-20

Titlul, coarnele, spinările, ultimul vers al poemului îmi amintesc de ludicul Ioanei Barac. În ansamblu, un text bun, reuşit. Câteva imagini de reţinut. Mi-a plăcut versul: "construcţia aceasta a mării şi a călătoriei se termină la buza ta de pe ţărm".

cory - 2006-07-21

punctul de greutate (fluid) indus incidental si secvential precum niste fise din metale diferite intr-un automat de juice-uri exotice situeaza textul la granita dintre un plan de jonctiune ce poarta poeticul catre 1) exercitiul combinatoriu surrealist cu amalgamul sau specific de nuante, zbarcituri retorice, contraste ale spontaneitatii imaginarului auctorial, emotii schitate, rasturnate si rasturnabile indeobste cand acestea isi anuleaza convulsiv unitatea interioara si 2) intentionalitatea inertiilor de expresie postromantice ca santier apocaliptic anatomizat asociativ de plagi lirice pur decorative intru recompunerea laterala a realitatii. dpdv al perspectivei limbajului imagistic folosit discretionar in: “nu-ţi va ieşi din gât din pleura vidurilor care fată în tine/colacii livizi ai existenţei de gelatină” vacuumizarea contextual rezultata ar putea fi revazuta fara repetarea prepozitiei “de” (cu scop emfatic) astfel: “nu-ti va iesi din gat pleura vidurilor”, partea ce imediat o urmeaza suferind o inadecvare (daca nu chiar putem vorbi de o stramutare semantica fortata vb. a “fata” – subst. “colaci” (+ subst. ai existentei + subst. de gelatina = excesiva metaforizare) fapt ce tradeaza o formula de conceptie impus revitalizatoare (mult prea laborioasa la nivelul reprezentarilor dandu-se alcatuirii poetice o deplina si evidenta coloratura artificiala). am retinut: “am degetele lipite pe mine/ de când mi-ai spus/cuprinde-te/ cu picioarele mele nu vei merge” si, respectiv, puterea de descriptie din strofa 2.

hecatonhir - 2006-07-24

anca, atenţie la bântuiri, au uneori valenţe complicate. glumeam.

alma, asemănarea mă onorează, dar mă şi îngrijorează. acesta din urmă numai în cazul în care aş prolifera punctele comune cu poezia ioanei. la influenţe întâmplatoare suntem toţi expuşi.

corina, am rămas un pic mirat de arsenalul critic. nu am obiecţii forte importante la ceea ce ai spus. aş rămâne nelămurit doar cu: 1) planul de joncţiune la ce graniţă se plasează?; 2) recompunerea laterală a realităţii. intenţia o consider una de suprapunere. obiecţiile de limbaj erau corecte.

vă mulţumesc pentru lectură şi pentru atenţia comentariilor voastre.