| |
|
| |
filocalia verii în epidermă strigă
„înapoi la lucruri“
şi vântul prin aroma teilor
lacrimile norilor absolvă
viaţa de păcatele tinei
bătrânii ne lasă moştenire
cartea de bucate şi cartea cărţilor
iar tu crezi fără păsare că e suficient
ca rost întru fiinţă
doar al cincilea anotimp
iubirea
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
|