| |
|
| |
când noaptea vine şi falezele sunt vii
marea se întinde în valuri
deasupra ochilor mei
hai să facem dragoste cu furtuni
îmi spune
hai să scufundăm corăbiile cu mirodenii
să exilăm soarele într-un alt apus
hai să aruncăm luna în nisipurile mişcătoare
când noaptea vine şi cerul suspină
marea se apropie de mine şi-mi spune
am doi copii în pântec –
mă ia valul
las în urmă o poză
astăzi unşpeaşapteadouămiişase
fumez ultima ţigară de alge
sunt singur
nisipul
se-aşează sub talpă zice ceva
nu are nevastă
dar îşi construieşte
viaţa cu amintiri
închide paşii în mâini
el o să-ţi şoptească în tăcere
vocea mea
până anul viitor
când noaptea vine
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com