| |
|
| |
ploile şi-au depăşit limitele impuse de legi
vot deschis - cīt putem cădea astăzi?
eu şi tu la poli simulăm prezenţa absentă din viaţă
pe ultima bucată īngheţată stau īn călcīiul ce mi-a rămas nesăgetat
să mă arunc spre un miazănoapte poate īmi va fi
mai aproape decīt strigătul copilului din cīrpe de in
funii leagă o zi de alta la rīnd
degeaba
nu ajung la ţărmul pierdut la zaruri
mai e de adunat un potop la sfīrşit de anotimp
nu pot opri īn palme cerurile
printre degete am pierdut şirul
păstrez ploaia sub nasturii īncheiaţi să bată a grindină īntre inimi
copilul din cīrpe de in lipseşte la numărătoare
of ! lama de cuţit nu mai taie pīinea noastră cea de toate zilele
alte drumuri se coc dinspre centrul pămīntului
spre poli
nu ştiu īncotro mai mor alţii
eu şi copilul din cīrpe de in
mereu īnspre miazănoapte
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Sapphire -
2005-12-22 |
Elia, observ cu reala admiratie lejeritatea gestului poetic si modul in care te folosesti de simboluri in poezia asta. Nici nu stiu ce sa-ti spun ca m-a impresionat indeosebi, poate dimensiunile incomensurabile ale caderii in versul al doilea, ca si bucata aceea lipsa cu care am putea innoda urcusul inapoi...
M-a deranjat putin "prezenta absenta din viata", ca imagine mult prea puternica si explicita aici.
In rest, numai de bine si in forta, cu usor iz auto-ironic.
|
| Elia -
2005-12-23 |
Shappire, noi ne citim de ceva vreme şi te ştiu bună īn imagistică. prezenţa ta aici nu face decīt să mă bucure. Am căutat, īntr-adevăr, să provoc acolo o cădere, īn versul 2. Pīnă unde nu ştiu, rămīne ca fiecare cititor să-şi definească alunecările la scenă deschisă şi pe cele din suflet.
Cīt despre prezenţa absentă din viaţă, poate că e puţin exagerată exprimarea, dar e reală.
Mulţumesc de pas.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com