alma - 2006-07-12

Pare un poem interesant, personal însă nu înţeleg şi nu agreez în mod deosebit textele în care ţigara este un motiv. Am remarcat ideea lui "un Dumnezeu funcţional / numai pe principii hidraulice" şi, ca orice bun creştin cu lecturi de fizică, mă întreb care din principiile hidraulicii sunt valabile în această situaţie.

persephone - 2006-07-12

Îmi pare un poem care face un cerc în jurul paradisului textual, îl explică prin prezenţa feminin-fatală(să fie moartea?să fie teama?) şi cere de la cititor nu să îl decripteze, ci să accepte codul.Adică să accepte o conduită a fumului, o apocalipsă a frumuseţii, spaţiul fără limite, livrescul.Sper să nu fi speculat nepermis.

cailean - 2006-07-12

"se jupuieşte", nu? Imaginea asta trimite dedeparte. Nu-mi place să mă gândesc la ea... Frumuseţea lor, poate, e unul dintre motivele care ne mai ţine pe aici. Nu ştiu cum e să tragi din ţigară, dar uneori simţim cu toţii nevoia de a inspira adânc din paradis (cred că asocierea e sugestivă pentru fumători). Cosaşul cel fur, sau cosaşa cea hoaţă deschide generos poezia, iar dansul de deasupra copacilor e ceva ce trebuie văzut. Fericitule! Vladimir traduce întotdeauna într-un limbaj secund.

vladimir - 2006-07-12

Alma... stiu ca te-ai poticnit mereu la nivelul perceptiei atunci cand e vorba de tigari... poate e de vina formatia ta profesionala :)... e scris cu sens acolo unde te intrebi, nu zic mai mult :) Persephone... ma bucur ca ai sesizat carcaterul circular al textului si nevoia de participare a lectorului la reconstructia imaginara a poeziei. Cailean... e un drum pe care fiecare dintre noi il facem macar o data. Desigur ca n-am putut rezista tentatiei jocului, fie el si secund :) Multumesc pentru parerile asupra textului.

Jinn - 2006-07-13

Un poem prin excelenta postmodern. Un poem?... As zice ca ai mai multe poeme aici, Vladimir. Am remarcat si o mecanicitate a limbajului care m-a dus cu gandul la panzele suprarealiste. O imbinare tare bizara intre stilul cu care ne-ai invatat si ceva nou, postmodern.Nu stiu cat de mult au reusit cele doua stiluri sa se acupleze si in perceptia mea. Oricum e ceva nou... astept sa vad ce urmeaza. :)

Sapphire - 2006-07-14

Un dans cu moartea, vazuta ea efemera, usoara si atragatoare ca un balon de sapun, admirata ca la un spectacol de catre un nemuritor care traieste (a se citi consuma, isi trage esenta asa cum ai trage cu nesat dintr-o tigara) doar din cuvinte potential creatoare de infern si paradis, depinzand doar de alegerea privitorului (si, o data citind-o, de alegerea cititorului). Si eu spun ca e un alt suflu aici, si alte chei de lectura; ca intr-un tablou postmodernist, trebuie cautate imaginile acolo unde vrea autorul sa le aseze. PS Si totusi nu am inteles ce este cu acel "se jupeste".

Profetul - 2006-07-14

personal nu mi se pare un text reusit. au inceput sa ma cam oboseasca imaginile acestea contorsionate ale lui dumnezeu, obsesia tigarii (aprinsa sau nu), femeile fatale si fascinatia TCP/IP cam ca nuca de perete. este poate cel mult o joaca sau poate o aglomerare de imagini puse acolo din lipsa de timp pentru altceva. but hey!, asta e doar parerea mea

Aranca - 2006-07-14

prea de departe privesti totul; intra in jocul secund...imi plac textele tale anterioare. aici nu esti tu la inaltimea ta, cel putin asa simt si nu vreau sa privesc comentariile, mai mult sau mai putin subiective. in plus, "frumuseţea se jupeşte ca o membrană de pe toate femeile" suna aiurea desi a vrut sa fie "tare". nu m-a impresionat. ce pot face in afara sa iti spun ceea ce cred?

vladimir - 2006-07-14

Binecuvantat sa fie cel ce ne-a oferit dreptul la libera opinie pentru ca uite am primit pentru aceasta poezie pareri intr-un registru foarte larg atat in planul intelegerii cat si al empatiei. Jinn... e si nu este postmodernism... cred ca e doar un hibrid, o cale inca netocmita de translare intre modalitati diferite de perceptie a realitatii... si mie imi suna bizar :) Sapphire... ai intuit perfect faptul ca desi in mod natural nu am suprimat dreptul urechilor de a percepe suunete nu le-am asezat la dreapta si stanga capului... la fel si pentru ochi... ochii celui care scrie si a celui care priveste. Virgil... sa avem pardon dar Dumnezeu e foarte drept, doar imaginea sa este neclara omului ca subiect cunoscator... poezia mea nu are putere sa-l strambe pe zeu dar ochiul tau de cititor poate proiecta o fantasma de acest fel. Si mie mi s-a parut artificiala strofa a doua... de aceea am lasat asa... omul contemporan are o cantitate deloc neglijabila de siliciu in mintea sa. Eu cu tigara tu cu bautura indiana... motive sau cum le zici tu... obsesii. Aranca... in fragmentul citat de tine nu am vrut deloc sa sochez, te inseli teribil nu urmez acest deziderat in textele mele... ce este lumea decat proiectia mintii noastre? Stimuli ajung la simturi care le transmit mintii... apoi acest laborator in baza unor scheme preconcepute interpreteaza si ofera un tablou... real sau nu, ne place sa-i zicem realitate... dar pentru o clipa incearca sa crezi ca acel fragment nu e defel o metafora ci un alt fel de vedere. Imi pare rau ca nu te-am impresionat spuse intr-o zi o imagine unei placi fotografice :)