| |
|
| |
adăpostul din sfâşiere nu-l mai ştie nimeni
de fiecare parte a nărilor râul care duce prea departe
restul totemul balastul
dar cum întinzi mâinile se-aprind pereţii unei
păduri străine cu animale de pâslă
şuşotind pe lângă gambele tale legate de sânge
cu un şiret lung braţul în care zâmbeşti
în numele indulgenţei ce se coace în cea mai oarbă
contopire a ta
drumul până aici a avut în solzii săi tempoul dresat
al acaparării aerului
foale de încredere strunesc pânza hainelor tale
croite pe mine
pe cuvinte dese răsărite din aceste tentacule vagi
ale dispariţiei
suntem cinstiţi cu frica de moarte
în sine cu picioarele legate strâns
ghemuită în fiecare cladire de unde auzi cântul
redus la silable
la osul care tremură dincolo de noi întins precum braţul
unei balanţe şi nu se mai năruie
fiinţa din tâmplă care construieşte în fiecare secundă
o alta
încă trei paşi în continuarea unei statui
firavul călău al zidurilor ridicate din teama
de a nu lăsa nimic dincolo
pe pământul pe care au rămas cei ce
nu ştiu să aşeze silabele până la capăt
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Thorkild -
2006-07-06 |
Puţin cam ermetice pentru gustul meu poemele tale. Văd aici ceva tentă expresionistă: se-aprind pereţii unei/păduri străine cu animale de pâslă/şuşotind pe lângă gambele tale legate de sânge - o coborîre în abisul subconştientului. A doua strofă e parcă şi mai ermetică, dar întrevăd ceva legat de o încercare de refacere a unui traseu pierdut. Revenirea la "fiinţa din tâmplă care construieşte în fiecare secundă o alta" - imaginaţia, subconştientul izbucnind la suprafaţa fiinţei, refăcând lumea din reziduuri de vis şi real. Finalul este foarte reuşit - cei de aici, subjugaţi de cuvînt, de imaginar vs. cei rămaşi dincolo de zid, văduviţi de acest vehicul de salvare din marasm - imaginaţia. Sper că nu am aberat prea tare. Accept orice demontare argumentată a comentariului!
|
| Aranca -
2006-07-08 |
poem "ermetic" pe gustul meu.
un Poet asa cum imi place sa definesc.
despre poem: special, cu metafore originale, penetrante stilistic, daca pot spune asa despre forta de sugestie a imaginilor. "adăpostul din sfâşiere nu-l mai ştie nimeni" defineste perfect spatiul interior, traumatizant...
m-ar interesa posibilitatile pe care le poate aborda un grafician in ceea ce priveste ilustratia textelor tale.
|
| hecatonhir -
2006-07-11 |
florin, sa nu le numim, totuşi, ermetice. nu, n-ai aberat. chiar ai prins firele importante ale textului.
anca, nu m-am gândit la abordarea unui grafician.
mulţumesc pentru semne.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com