| |
|
| |
nicio lumină nu se mai prelinge pe pereţii minţii
inima are alura unui piston aşa
cum se zbate inutil să pompeze un dram de linişte
în conştiinţa ca un rezervor găurit
deodată, corpul se transformă într-un culoar
lung şi aşa de strâmt încât
gândurile se comprimă şi
flăcări ca răni vii sau ca nişte furnici roşii
îmi mănâncă nervii blocaţi de mecanisme inextricabile
degeaba mai caut garanţia
în noaptea presărată cu zgomote nefiresc de adânci
niciun service nu e deschis non-stop
iar depanatorii au murit de plictiseală
citesc manualul utilizatorului şi
la geamul de vizavi o femeie goală îşi mângâie
părul scânteind fără să-i fie teamă de întuneric
şi totul în jur capătă paloarea călăului
înainte de spânzurarea fratelui eretic
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com