| |
|
| |
azi viaţa a fost o cursă de garduri
primii 20 de metri i-am dus bine
apoi erau gardurile prea apropiate
nu puteam respira īntre ele
s-o iau pe dedesubt
e şi asta o soluţie
şi se cheamă tot că īnaintez
acum am urme pe spinare
tot vroiam să mă ridic
reflex de maimuţă
azi viaţa a fost o cursă de garduri
am urme pe spinare
seamănă cu cercurile copacilor
după unii ani nu zilele
īn care-au vrut să se sinucidă
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| cailean -
2006-07-01 |
Dacă strofele de mijloc sunt diluate, īn schimb prima şi ultima vin cu ceva interesant. O despicare a firului (vieţii) īn garduri (nu-n patru). Răsuflarea aceea dintre ele e bine ţintită.
Explicaţia din penultimul vers e greoaie, poate rămāne simplu, "anii / īn care au vrut să se sinucidă". Iarăşi sună bine finalul. Ai o predilecţie pentru finaluri deosebit de reuşite īn ultimele două poezii.
|
| Perseu -
2006-07-01 |
Subscriu la părerea cu strofele de mijloc. Nu ştiu dacă poate rămāne simplu. Cercurile interioare ale unui copac vorbesc despre vārsta lui, după cum ştii. Eu īncerc să sugerez altceva, de aici şi explicaţia mai greoaie. Mă bucur că-ţi plac finalurile.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com