Vladimir Negru -- pulsar -- poezie

Sapphire - 2006-06-21

Poate e o poezie puţin mai altfel în expresie decât ceea ce sunt obişnuită să găsesc la tine. E stilul tău inconfundabil, acea oarecum privire dinafară asupra tuturor, şi mai ales asupra ta, dar numai după coborârile în adânc (şi-mi place că aceste coborâri sunt doar sugerate de intensitatea percepţiei, fenomenele apar la tine în poezie amplificate, "pulsatorii", dacă vrei), dar remarc şi ruperile de ritm din această poezie, care pot schimba sau nuanţa sensurile.
Mi se pare oarecum mai vibrândă a doua jumătate, iar primele două versuri mi se par o introducere prea banală pentru ceea ce urmează... sau poate tocmai asta ai vrut să faci, o antiteză... Nu ştiu, doar am sesizat că acolo e altfel faţă de restul poeziei.
Sper că nu am fost prea incoerentă şi am reuşit să transmit... nu-i deloc lejer poemul tău, foarte bun creator de stări eşti.

Ariana - 2006-06-21

Eu cred că Vladimir a înscris un cerc în prima strofă, de fapt o simetrie inversă, dacă îi pot spune aşa – libertatea/deschiderea închisă, sau imposibilitatea/inutilitatea ei în lipsa limitelor (nu discut natura lor, este evidentă, cred), din primele 2 versuri vs. închiderea deschisă, ,,sfârşit deschis în oglindă”. Aceeaşi capcană, acelaşi no escape al poeziei autorului. Probabil şi eu am fost excesiv de coerentă :)…
Strofa a doua păstrează aceeaşi tehnică, extinsă atât la nivel imagistic, cât şi ideatic. Este interesantă, aş spune conclusiv, un mic paradox în sine, uşor de vizualizat şi acceptat în consecinţă, însă tocmai prin fascinaţia imaginii provoacă nevoia înţelegerii, iar în momentul ăsta, cel puţin pentru mine, devine mai greu de asimilat.
Strofa a treia am apreciat-o îndeosebi, însă sunt reticentă în faţa de comparaţiei finale. O găsesc forţată şi chiar lipsită de veridicitate, deşi se înscrie în termenii oarecum gingaşi, dacă nu catartici din registrul folosit în construcţie (să mai remarc o dată starea totalmente opusă reuşită tocmai pe baza registrului de care vorbeam? : ).
Sigur că este un crescendo în poezie, nici nu cred că s-a vrut o ambiguitate în privinţa asta, parcă e şi o tentă de psalm, culminând cu un soi de ,,evrika”, sau cu o aflare-naştere. După care nu poate urma decât prăbuşirea. Finalul îmi este cumva cunoscut, bineînţeles ca aparţinându-ţi, dar asta nu are importanţă:). De apreciat cum, deşi cel puţin ca şi tehnică şi chiar ca locuri şi expresii poezia ta nu mai surprinde, ca stare, complexitate a ideii şi atmosferă rămâne puternică, izbitoare chiar, mulând volens-nolens trăirile cititorului.

vladimir - 2006-06-25

Sapphire, Ariana... multumesc pentru interes si comentarii... am sa reevaluez poezia.