| |
|
| |
un fulger de apă
ne desprinde de sub călcâiul zilei de azi
în adâncuri sunt nopţile noastre
câinele acesta din inimă ce latră întruna
şi eu
sprijinită de cerul unei întâmplări fără ecou
aşteptându-te aievea să cobori
să-mi acoperi pielea cu hainele tale rupte
să ne strecurăm acolo unde timpul
ne pregăteşte un ocean de fluturi
fără răspunsuri doar cu sânge pe aripi
ţi-aş spune atunci
că apa e un fel de libertate a vieţii
te-aş strânge lângă mine
am atinge cu mâinile peştii
care ascund sub limbă primul sărut
tăcerea noastră ca o arşiţă de carne
în verde
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com