| |
|
| |
azi cad camerele din picioare
e epidemie de singurătate
se ia de la oameni la ele
apăs cu mâinile împreunate uşa
camerei
unu doi trei patru cinci
acum suflu pe gaura cheii
nimic nu se mai mişcă azi
înghiţim pietre pentru digestie
şi ne cad greu la stomac
azi cad camerele din picioare
şi abia de aici încolo începe
ultimul frig să sculpteze
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| cailean -
2006-06-30 |
"ultimul frig", da? Am să revin cu amănunte, trebuie poposit mai atent la tine. Nu prea înţeleg ce-i cu gaura cheii; mi se pare cel puţin bizar ca cineva să sufle pe-acolo, nu e un gest prea poetic. Poate mă lămureşti. Finalul sună bine de tot... cu corectura (probabil) de rigoare.
|
| Perseu -
2006-06-30 |
Corect, e nepoetic pân' la dumnezeu. Mă găsisem să-i fac eu masaj cardiac uşii (apăs cu mâinile împreunate uşa/camerei/unu doi trei patru cinci) şi apoi îi treceam aer în plămâni (acum suflu pe gaura cheii). Trebuie, fără îndoială, poposit mai atent la mine :). Mulţumesc pentru comentariu şi pentru atenţionare.
|
| cailean -
2006-07-01 |
Aha. Dar resuscitarea asta a camerei "gură la gaura cheii"... şi cu mâinile apăsând pe uşă e oribil de forţată, fără fineţe artistică, nu convinge. Acum înţeleg şi de ce cad camerele din picioare. Credeam că e ceva mai subtil. "Organele" astea interne sau externe ale unei camere ar trebui căutate altundeva.Cred. Zic şi eu, nu dau cu parul. (Scuze, mă simţeam oarecum obligat să intervin, mai ales că de curând tocmai despre o cameră am scris.) Despre celelalte, în alt loc.
|
| Perseu -
2006-07-01 |
Adevărul e că moartea e o chestie plină de fineţe artistică....
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com