| |
|
| |
s-a dus īn jur totul sforile trăgeau din lemnul avid al corpului
sferele de fier lacurile şi pana de scris
pānă şi hainele pentru păpuşi ale surorii mele
le-ai īmbrăcat dintr-o mişcare şi ai surās precum şi eu
făceam la fiecare an ucis īn reciful din faţa
unui continent superfluu pe care templele
nu īl ridicau spre lauda ta īncă
m-am ascuns īn peştera ta de cānd ai făcut foc
şi m-ai vānat prin fiecare hrană
prin fiecare lizibilă urmă a calendarului plantelor
prin fiecare literă a pietrei şi apei
mamei i-ai spus că pe sora mea am tārāt-o īn afara pāntecului
īnainte de a se naşte
rememorare
desfac nasturii de la această cămaşă bobi de seu ciuguliţi
de buza crescută sub dinţi şi māncarea care se tot
zbate sub sorbitul egal se adānceşte īn retina mea
pierzāndu-se din ea strecurānd īn afară nisipul pe care īl cer
īntins sub mine retras
de sub piatra care străjuieşte la naştere mama obosită
sub cetina lui april prea lividul stālp
al urcărilor
e māna care te ia din tine şi mi te dă
o mānă īntinsă pānă īn tine după care vii atent
spre pieire
tot se scursese īnspre rugina recilor tale picioare
care-mi călcau grumazul vāslind spre călcāilele ridicate
apa părăsindu-mă īţi lărgea visul tău de sticlă prin care
se văd toate grimasele
pānă şi coarnele de satir atārnate de fruntea boantă
ruina privirilor pe sub păduri
secera prin care tai picioarele repede călcānd prin
urmele tale lăsate să sune
nictalopi gemeni
sunt a doua viaţă a ta
cea golită repede
un contur lăsat ca hrană celorlalte fiare venind
după tine īntr-o mai laşă mulţumire
să soarbă stafii īn mintea lor a cărei sete
se tot adānceşte īn afara mea
īn afara nebuniei mele
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Aranca -
2006-06-10 |
un text ce vibreaza prin imagini metaforice de rara forta, in care imi place sa ma invelesc in aceasta a doua viata din care se sorb ele insele fiarele stafiile nictalopii gemeni continentul superfluu recifurile urmele sferele...unde este Oblivio I ?
|
| francisc -
2006-06-11 |
luarea la cunostinta a lucrului, a ceea ce sta impotriva, indica 2 solutii: o retinere a surasului, dar fara act sau o inaltare a altarului, o jertfa inca retinuta, din cauza neclaritatii lucrului.
alegerea (in)constienta a ramanerii in pestera -Platon te-ar fi tras cu forta afara- se explica prin arderea/ritmicitatea/familiaritatea a ceea ce, in tine avut, cu tine pastrezi. exista, se pare, un esantion ptr care nebunia iesirii la lumina inteligibilului e mai mare decat cea a ramanerii cu sine.
aceasta alegere este sustinuta de anamnesis-ul de tip escatologic: un fel de karma justifica lucrurile, putina nebunie nu strica, dimpotriva, permite o crestere si un control al ei care ajuta nasterii/urcarii continue intru pieire. ceea ce e bine.
e bine in nesinguratate. cel care vede mai bine noaptea vede/cunoaste si reconsidera lucrul. e cel dinauntru, care calca grumazul, mama care alunga care se naste, fiind singurul copil al copilului ei.
in sfarsit, reflexul renasterii nu e o razvratire a lucrului din sine fata de cel din afara. e o recunoastere/constatare a naturii dionisiace a lumii care si prin care umbrele isi iau nebuna lor viata.
|
| hecatonhir -
2006-06-17 |
aranca,
mă bucur că ţi-a plăcut. oblivio I este... pe un alt site.
franciscule,
naşterea ca nenăscut, regressus ad uterum, nebunia dispariţiei īn nenăscut, īn origine, dă această ramānere, această desfiinţare a exteriorului prin luare la cunoştinţă. e un refuz asumat, o alegere. manifestarea exterioară ai perceput-o bine.
vă mulţumesc!
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com