| |
|
| |
dintre toate numerele mutilate
moartea îşi alege un număr subţire
ca sângele nostru de roşu,
ca buricul degetului de uscat,
ca peretele de oţel oxidat
ce de atâta presiune nu mai suportă
atingerea
zumzăie filosofic moartea
intinsă pe o linguriţă de miere
iese la suprafaţă
şi pleacă ca o foare dusă de apă.
Imagine:
Eu, dat în stambă,
cu genunchii zdreliţi
cu mâinile şi fruntea
prin creţuri de stâncă
eu, diferit,
ospătându-mă
cât ţine răsăritul... lumina.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| francisc -
2006-06-08 |
mie, personal, imi vine greu sa scriu despre moarte. in ea nu e nicio sfasiere, nicio lamentatie, niciun regret. a te ospata din ea este,-da-, un fel de a iesi la suprafata.
continua. cheama-i pe cei nepregatiti, daca nuntasii cei mari nu au trait.
|
| silv -
2006-06-08 |
şi pleacă ca o floare dusă de apă.erata.
francisc, ea pleaca... noi ramanem sa ne ospătăm cu ce ne-a mai ramas.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com