| |
|
| |
eu te-am uitat.
totul e acum închis etanş,
acea simfonie de culori
din octombrie-tăcut.
acele mişcări nu mai topesc
zăpada din mine.
strâng din umeri
şi împletesc bucata
infinită de rafie
ce mă leagă de acest trup
setea mă adoarme în gând
eu, lăstarul visând
la sfârcul de sevă
din care se hrănesc lăstarii
toate s-au întâmplat în sufletul meu
ca pe un ring imens de dans
undeva sub cerul gurii
eu te-am uitat
sângerând abundent
ca o gingie.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Sapphire -
2006-06-07 |
Repetiţii fără susţinere ideatică, un fel de langoare care nu prea se mai "poartă", poate doar finalul mai inedit, deşi am o rezervă în general faţă de chestiile vădit forţate doar pentru un final mai în forţă.
Cred că trebuia o idee mai generoasă...
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com