| |
|
| |
nici în ultimul forceps nu am ridicat privirea care se
strânsese în mine deşi sfânt era absurdul zidurilor
inexpresiv modul de coagulare al obiectelor
pe care le înghiţisem fără să călătoresc
în jurul torţei rememorând tot ce aveam în mine
apoi am strâns din gură am închis piciorul lui dumnezeu
până când toate întrebările mele au încetat
viziunea ca un convoi
prin aerul de o sută de ani
mâinile mele întinse până la d’azincourt
we few, we happy few, we band of brothers
respir prin hainele acestea spre cenuşa ereziei şi
uşa deuteronomului
până când toma mă trece prin cuvinte
neînveşmântată
precum satul care arsese demult
un ianus nebun nu era în mine doar
vasele de război şi elicopterele
tot ce se păstrează din mine
dispneica lume curând reintrând în neguri
e în minte zidul care se vedea prin cer
neîncetat vocile sorbeau fumul prin crăpături
lucrurile se întorceau în somn pe cealaltă parte
dumnezeu a născut zâmbetul prin care am ars
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| alma -
2006-06-04 |
Începutul greu de urmărit, apoi ai câteva versuri de reţinut, întâi:
"apoi am strâns din gură am închis piciorul lui dumnezeu
până când toate întrebările mele au încetat"
(aş fi scris "am întins...")
şi
"lucrurile se întorceau în somn pe cealaltă parte
dumnezeu a născut zâmbetul prin care am ars"
(memorabil)
Strofele a doua şi a treia diferite, parcă din alt poem.
Un text profund, reuşit.
|
| francisc -
2006-06-05 |
legitimarea luptei ptr idee sau sacrificiul in numele lui X nu mai sunt sustinute prin nici un fel de discurs. atentia celui prin care se face asa ceva - fiecare, pana la urma e un berbec bun de tipar- tb marita ptr a nu (mai) permite aceasta "coruptie" sau comert intre cel care este golit si ceea ce aparent il umple dar, in fapt, il zideste.
corect imi pare faptul de a zambi, totusi
felicitari
|
| hecatonhir -
2006-06-10 |
alma,
poate că începutul e un pic pre condensat. strofele 2 şi 3 au alt registru, nu ştiu dacă nepotrivit. ideea cu piciorul ţine de strânsul gurii, de oprirea înlăuntru. verbul sugerat de tine schimbă. mă bucură aprecierea ta.
franciscule,
lumile noastre se ridică prin inutilitatea martirajului privit din interior. dar toţi zâmbim. e zâmbetul lui dumnezeu?! aşa se mai spune.
vă mulţumesc amândurora pentru constanta atenţie şi înţelegere.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com