alma - 2006-01-05

Textul cu numărul 100 pe Hermeneia! Mi-a plăcut finalul, de la "ceaţa aceea", dar în afară de "e o prostie" (aş înlocui). În versul de început, fără "nişte", simplu "bărcile sunt lucruri".

Ela - 2006-01-05

Poemul acesta are o jumătate uşor spre proză, o jumătate reuşită poetic, începând cu versul "simţi pentru prima dată mirosul de moluşte putrede". În al treilea vers "iar asta" poate fi eliminat, poetic sună mai bine şi oricum păstrează implicit deducţia. La fel se poate renunţa la "ca un fel de" în versul 7. Cred că aceste două versuri pot fi remodelate: "desigur nimic nu e sfînt în ceaţă/nici măcar elena sau orice altă femeie". Destinaţii imprecise, ca şi cum "busola" ar fi arătat mereu alt loc, alte direcţii, ca şi cum timpul s-ar frânge la un moment dat şi, oricând îţi spui că ai atins un ţărm, realizezi că este o iluzie. Veşnic în căutarea unei realităţi sau a unui adevăr, în echilibru cu tine însuţi. Mi-a plăcut ideea.

francisc - 2006-01-06

chei de lectură 1 (“trebuie să exist” kirkegaard) a. precizări: nu aş înlocui nimic; în plus, e vorba despre pierdere, nu căutare, despre dezechilibru, nu atingerea idealului si insusirea lui sfat: nici unul b. comentariu : 1. stadiul estetic – de la “bărcile...până la ....sfânta elena” = lucrurile sunt nişte bărci, destabilizează, solicită contrabalansul, adică “te chirceşti” îţi limitezi orizontul, asta e realitatea spui, fără efuziuni, fără sentimentalisme, Elena nu e o opţiune definitivă, cid oar o insulă-femeie care te aştepta; refuzul metaforizării, bărcile nu sunt romantice, sunt ceea-ce-stă-împotrivă. Rezultatul: în căutarea unui sens, omul rămâne indecis – nu există sens 2. stadiul 2: stadiul etic – de la “desigur nimic…” pana la “litere mari” = lucrurile nu sunt lucruri, nu sunt bărci, te ridici, cauţi o cale o Ithaca, o Mecca, Adevărul etc. şi, iresponsabil, pentru cei care nu văd, constati : sunt dator, sunt semn, sunt om, limbajul e o inchisoare, exista ceva, mai exact poate exista, poate fi re-prezentat, ceilalti vor spune: adevarul nu e acesta, e in pestera, nu iesi afara, esti nebun, e ceata si atat! Dar, ceata nu e ceata decat pentru...magarusi! Drumul e acelasi in sus si in jos, acolo esti “acasa”, ceilalti trebuie sa stie asta; aici se reitereaza aceeasi Elena ptr care se duc razboaiele (de toate tipurile); nu exista bine si rau 3. stadiul religios (ultima parte) : dificil de explicitat, e o “prostie”, un paradox, o cutezanta, oricum nu vroiai aici, nu e dezirabil, toate sunt niste barci care zboara catre neant, moarte etc. Corolar: nu noi suntem in barci ci barcile in noi, Elena e un provizorat …care nu se sfarseste, un esec, un naufragiu, pentru ca noi decidem astfel, pentru ca nu exista nici macar Elena… al dvs, acelasi, francisc, ofiterul orb

Profetul - 2006-01-06

alma, ela, francisc Alma, uite că nu am intenţionat asta cu 100 dar s-a nimerit interesant e că pe mine nu mă deranjează "prostie" acolo Ela, am vrut să fac şi eu ceva şi a ieşit de două feluri. francisc, mulţumesc pentru efortul exegezei, viaţa e atît de mult provizorat încît uneori îi înţelegi pînă şi pe naufragiaţi

rim - 2006-01-08

orice observatii ar trebui, imho, derulate pe 2 planuri. in sinte, textul atrage atentia, se retine, e elocvent, are incarcatura ideatica, suna plin. in treacat, la a 2-3 a lectura nici pe mine nu maz mai supara la ureche "prostie" in antepenultimul vers. apoi ma alatur oarecum acelei observatii care ii atribuie o doza de proza. prefer deci sa-l receptez ca un poem cu structura poetica incompleta, ceea ce imo nici nu strica, dar in nici un caz nu are structura unei proze. eram curios cum scrie proza autorul uneor poeme consistente. rim

rim - 2006-01-08

scuze, abia acum am vazut categorisirea de catre autor ca "articol". in acceptiunea mea articolul e fie o specie din publicistica stiintifica, fie din cea jurnalistica. ori textul acesta are valente literare absolut evidente si nici una jurnalistica. parerea mea... ;-) rim

Profetul - 2006-01-08

mii, mii de scuze si plecaciuni de iertare faceam niste teste pe aici prin măţăraia site-ului şi ceva nu mergea bine şi a rămas "agăţat" la articol. îmi cer mii de scuze rim, e o banală poezie, poate puţin mai parlato rubatto

rim - 2006-01-08

poezie e categoric. banala... depinde de alegerea stachetei. as indrazni a zice ca la standardul grupului nu-mi pare banala, dar nu polemizam. apoi daca oferi asa de multe scuze pentru o observatie intr-adevar banala, la urma urmei tipicara, ma faci sa ma simt jenat si sa ma abtin. ;-)