Calea
decor: fericirea lui dă cu virgulă către toate ferestrele închise de ea
el:
O, Allama, cum îți cinstesc ei numele?
Cîți din ai tăi din Sialkot își amintesc
De tînărul ce-și cîștigă renumele?
Nădăjdu...
vocea feminină (îl întrerupe): cît de patetic!
el: ...?!
vocea feminină: și pe deasupra, mai și rimează!
el: ești tu, cea care a plecat?
vocea feminină: sunt toate cele care au plecat
el: te-ai întors să mă bîntui?
vocea feminină: după ce că faci rime, mai crezi și în fantome! (rîde) începi să-mi placi. parcă ai dăinui din vremea în care ei mai scriau
el: nu sunt unul de-al lor. nu mai sunt...
vocea feminină (amuzată): ce fatalist sună spus de tine
el: rîzi de unul a cărui fericire dă cu virgulă
vocea feminină: rîd de unul ale cărui ferestre au fost închise
el: la urma urmei, de ce să nu compun în rime?
vocea feminină: știi prea bine că "de ce" nu cere un răspuns. răspunsurile înseamnă... (ezită)
el: înseamnă...
vocea feminină: o cale. mai multe căi. sute, mii, miliarde de căi, ori el nu ar suporta asta
el: el, adică eu?
vocea feminină: nu, el-el. nu poate exista decît o cale, a lui
el: Calea. (după un moment) și atunci eu cum de m-am înșelat?
vocea feminină: ți s-a spus să nu te joci cu fracțiile. ți s-a spus că nimic nu se divide, că nimic nu se împarte, cu nimeni! dar ai nesocotit asta
el: eu nu m-am împărțit decît pe mine
vocea feminină: cu atît mai grav. împărțirea e un răspuns. e un alt răspuns. iar un alt răspuns înseamnă...
el: înseamnă... o cale
vocea feminină: o altă cale, sute, mii, miliarde de alte căi, ori el nu ar suporta asta
el: atunci, dacă el-el... cu mine cum rămîne?
vocea masculină:
Lupii putrezesc la colț de mănăstire
Mîine pe-nserat nu vor mai da de știre
el (îl întrerupe): pînă și el compune în rime!
vocea feminină: el nu poate greși. nu e cu putință a compune în rime. rezultă că a fost o iluzie
el: delirez... pot să te întreb ceva?
vocea feminină: știi că nu există răspunsuri. alte răspunsuri. răspunsurile înseamnă...
el (o întrerupe; crescendo): da! da! da! știu! răspunsurile înseamnă o cale; mai multe căi, sute, mii, miliarde de căi, ori el nu ar suporta asta! nu eu-el, ci el-el. nu poate exista decît Calea! (se liniștește; gîfîie)
vocea feminină: întocmai
el (ușor): ce sunt lupii?
vocea feminină: lupii sunt ecoul petalelor de floare-de-colț strivite la poalele pietrelor doamnei
el: și mănăstirea?
vocea feminină: însăși pietrele
el (ușor): ecoul strivit al petalelor strivite (cade pe gînduri) și totuși, mi-a răspuns. acesta trebuie să fie Răspunsul atunci
ea (intră în scenă):
N-au înțeles și nu au vrut a te urma
A se împotrivi, nu i-a lăsat frica
el (uimit): te-ai întors! (o cercetează; o îmbrățișează) ești tu-tu
ea: sunt eu-eu
el (îi șterge lacrimile): plîngi...
ea: plîng
el îi sărută lacrimile
ea: eu ți-am închis ferestrele
el (se depărtează): ...tu?! și eu, care m-am împărțit pentru tine... mi-am sacrificat fericirea (puternic) zi-mi, știi că acum dă cu virgulă? că nu mai are nici o noimă? că nu e nici măcar periodică mixtă? crezi că lacrimile vor rezolva ceva?
ea: fericirea ta dă cu virgulă către toate ferestrele închise de mine. dar mai sunt și alte ferestre
vocea feminină: n-o asculta! delirezi!
el (deznădăjduit): delirez...
ea: întrecuvintenuexistăspații. n-au existat nici cînd scriam
vocea feminină: n-o asculta!
el: dar... nu mai suntem ei de mult
ea: rimele n-au fost nicicînd interzise
vocea feminină: blasfemie!
ea: iar noi suntem încă aici
el (cercetînd în jur; cu reținere): suntem... aici?! încă?!
el se apropie de ea
el: întrecuvintenuexistăspații (o apucă de mînă)
ea: întreoameninuexistăcuvinte
se îndreaptă împreună spre ieșirea din scenă
el: întrespațiinuexistăoameni
ea: întrecuvintenuexistăspații
el: întreoameninu...
cortina
(Iași, 12 octombrie 2007)