trebuie să-ţi mărturisesc
de o bună bucată de vreme
repet şi de trei ori pe zi
scena intrării mele triumfale
călare pe-un cal alb
în deplinul tău anonimat

cu două valize din piele de copac
trântite pe duşumea,
o pereche de cătuşe
tatuată pe tăblia de la pat
şi o ceaşcă de cafea fierbinte
în echilibru instabil pe buric

şi trebuie să-ţi spun că ieri
cam pe la orele amiezii
când mă aşteptam mai puţin
deoarece bioritmul meu atinge atunci
câte un minim istoric în fiecare zi

cum îţi spuneam
ieri tocmai pe la orele amiezii
scena mi-a ieşit perfect:

calul n-a mai defecat

pielea de copac n-a mai crăpat

cătuşele nu s-au dezlegat

şi ce să vezi?
nici cafeaua pe buric
nu s-a vărsat

însă din păcate
de la eveniment
a lipsit echipa ta de filmare
pe care mi-ai promis-o non-stop
de la ultima ta lansare de carte
unde i-ai trimis
acum vreo câteva zile

băieţii m-au sunat
şi mi-au zis
nu avem cum să scăpăm

de aici
(bip) (bip)