| |
|
| |
|
המעין האיטי
המעין התלול
עלה
מול המדבר.
בגרון צפוף המקום לצימאון
הגולש
ומציף את הגוף
כאסון קדמון
המחדש בתוכי
את עברו הסלעי.
în mine
coboară deşertul
se îneacă în setea mea
înghit setea
izvorul lent
izvorul abrupt
urcând
împotriva deşertului
în mine
nu e destul loc
pentru setea
care inundă corpul
reînnoind catastrofa
primitivă
a trecutului ei terestru
dans la gorge
descend le désert
se noie dans ma soif
la source lente
la source abrupte
montant
contre le désert
dans la gorge
pas assez de place
pour la soif
qui déborde
inonde le corps
renouvelle
la catastrophe primitive
de son passé terrestre
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Profetul -
2006-01-31 |
interesanta zugravire a "mineralitatii" mortii sau originii noastre din "tarina si cenusa" si asocierea ei cu setea ca un semn perpetuu al adevaratei noastre naturi
|
| Ela -
2006-02-01 |
Un poem care îmi aminteşte de o carte şi un film: "Femeia nisipurilor", de Kobo Abe; aceeaşi stare de pierdere în tine însuţi, aceeaşi sete într-un deşert al vieţii-morţii, în care singura respiraţie posibilă este izvorul spiritului, spre creaţie. Interesant, dar mai ales uimitor cum motivul nisipurilor şi al apelor capătă atâtea sensuri sub modelările tale de vers, Marlena... N'oublions jamais...
|
|
|