mes chevaux de sable se sont perdus
au fil de l’eau des anges
et je ne les entends plus
mon âme se refroidit lentement
dans ton château de nuages
où les murs ne sont que promesses inachevées
aux vitraux translucides
mes chevaux de sable se sont perdus
et moi je reste derrière leurs dunes
je n’entends plus
les enfants éclairs dormants
dans mon pays où rêve l’arc-en-ciel.
Cred că este una dintre cele mai "genuine" poezii pe care le-am citit pe pagina ta. Cu precădere prima şi ultima strofă, combinând un ritm şi un son ca de poveste cu gustul amărui al maturităţii. Un fel de privire pe geam: de partea aceasta copilul, de partea cealaltă maturitatea, văzută ca o lume rămasă străină sufletului, cu luminile, promisiunile şi iluziile ei.
(Cred că mă deranjează puţin modul în care s-a reflectat lumina becului sau blitzului în geam.)
Mă vor urmări "tes chevaux de sable"... de peste dune.
M-au dus cu gândul la aceştia aceştia.
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com