Roxana Sonea -- Texte vechi în pagini noi. Problemă? -- info

alma - 2006-05-03

Am înţeles, şi dintr-un comentariu anterior al tău, că a reposta texte vechi este pentru că e nevoie de critică. Am citit tot ce ai postat pe agonia.ro, de când te-ai înscris acolo (motivul, probabil şi o simplă curiozitate mai mult profesională). Am înţeles că şi alţii au citit textele tale. Sunt de acord cu tine privind aşteptarea unor critici noi sau alte critici pe un site nou. Desigur că acest fapt ajută în evoluţia literară. Desigur că postarea de texte vechi de mai bine de 2 luni respectă Regulamentul. Dar nu la aceste lucruri mă refeream.

Personal, aştept să citesc texte noi în paginile autorilor de pe Hermeneia. Sper să se considere această aşteptare a mea o provocare pozitivă întru scris şi literatură.
Voi reveni.

Ela - 2006-05-03

Este bună alegerea acestei problematici de discuţie fiindcă sunt convinsă că vor fi destule opinii diferite.
Cheia echilibrului este critica. Da, dar constructivă, în folosul autorului, cu argumente literare, de analiză a textului, de stilistică şi interpretare, de compoziţie şi tehnică poetică - asta apropo de parafgraful 5.

Despre regula "celor 2 luni" - eu am fost deplin de acord încă de la început.

Mai mult de-atât, am ales ca pe Hermeneia să postez texte pe care nu le-am mai postat şi nu le voi mai posta pe alte site-uri. Cel mult vor fi incluse - parţial şi selectat - în volum. Dar este alegrea mea. Fiecare alege în felul său.

De ce am ales aşa: fiindcă am simţit din primele zile calitatea acestui site - prin construcţie şi prin spiritul celor care scriu aici şi prin calitatea celor scrise aici, chiar dacă uneori a fost pe linia medie, adesea însă este peste medie - şi am dorit să fie pentru mine cel puţin un spaţiu în care ceea ce scriu să fie aparte faţă de ceea ce scriu în alte spaţii virtuale. Este un pact pe care l-am făcut cu mine însămi şi nu l-am mărturisit până acum. În plus, am dorit să nu mă disipez cu aceleaşi texte în "n" locuri unde publică totuşi cam aceleaşi persoane. Şi mai doresc un lucru: nu multă critică diluată, ci o critică susţinută, fără atingeri persoanle negative, fără adresare penibilă şi la adresa autorului, ci prin luarea în considerare numai a textului, numai a calităţii (cu plusurile şi minusurile incluse) literare.
La început când m-am înscris am vrut să aleg un alt nume. Doream să văd dacă apar incognito cum vor reacţiona alţi autori la textele mele.
Am ales totuşi să îmi păstrez identitatea chiar cu riscul că a fost uneori interpretat autorul conform tiparelor relaţionărilor personale şi nu cu referinţe pe texte.

Prin urmare: pe Hermeneia eu voi publica în continuare numai texte noi, noi dpv al nepostării lor pe alte site-uri şi noi pe cât posibil al compunerii lor în spiritul timpului pe care îl trăim. Nu intenţionez să mă încadrez în noi curente. Ci să pot scrie bine. Pentru asta strădania şi îndreptarea valenţelor.
Nou şi în sensul a ceea ce a semnalat Alma curând şi pe bună dreptate: nou în raport cu ceea ce am scris până acum cu toţii. Fiindcă eu cel puţin îi cunosc pe toţi autorii - după textele lor scrise până acum - şi niciunul nu a ieşit din liniile scrierii lor de mai bine de un an, nu a venit niciunul cu ceva "nou". Desigur, fiecare a experimentat la un moment dat intrarea în alt stil, în alt curent, în altă matcă, dar sporadic şi nu destul de susţinut. Şi eu, la rândul meu, mă frământ - interior, desigur, fiindcă despre această frământare vorbeam şi la comentariile pe Downtown, cu tot soiul de sinuozităţi în procesul creator şi de schimbări posibile, mutative chiar. Dar pentru asta uneori e nevoie de "pauză", alteori e nevoie să te poţi autoanaliza şi elimina tiparele vechi, mai mult sau mai puţin conştientizate sau conştientizabile. Nu e vorba doar de maturitate poetică aici, ci şi de capacitatea de a te transforma, de a metamorfoza, de a inova, de a fi original, fără a fi artificial, şocant, demonstrativ etc.

Desigur, fiecare autor are libertatea să aleagă ce text postează şi unde. Regula celor 2 luni nu este o regulă coercitivă. Dimpotrivă. Iar delimitarea temporală este bine aleasă. Fiindcă nu scriem după sezon şi nici după zilele săptămânii, iar un text bun, se susţine şi trăieşte în orice coordonate, indiferent de anotimp, de an, de spaţiu, virtual sau concret.

Pledez în continuare pentru comentarii literare, nu de genul: mi-a plăcut/nu mi-a plăcut, şi atât. Pledez în continuare pentru o critică constructivă şi pe materialul textului, indiferent ce semnătură poartă, şi pe argumentare literară, nu personală, bazată pe instrumente de lectură şi analiză a textelor. cei care scriem trebuie - imperativ interior asumat - să avem cunoştinţe minime, medii, dacă nu înalte - de tehnică literară, hermeneutică, semiotică etc. Nu la nivelul unui critic literar, dar la nivelul unui lector cu referinţe literare. Să fie o joacă matură, în sensul creaţiei, nu o joacă de-a comentatul; o artă de a comenta, nu o conevrsaţie obişnuită.

Sper să fie luate cele de mai sus ca opinii personale şi sincer comunicate, în dorinţa ca ceea ce scriem cu toţii să aibă viaţă şi peste ani. Indiferent de încadrare şi de semnătură şi de critica adusă.

Eu când am mulţumit Hermeneei în primul volum - care nu e de librărie - am făcut-o pentru contribuţia adusă la prelucrarea textelor mele, fiindcă o parte din textele aici postate au fost foarte bine comentate, iar acele impresii au contat pentru şlefuirea acelor poezii incluse în carte, dar şi pentru linia mea poetică ulterioară. Cred că oricine poate să observe evoluţia unui autor în câteva luni. Şi cred că e vizibil că - cel puţin în cazul meu - Hermeneia a avut rost bun în acest sens. Şi mai are şi sper să aibă şi în viitor. Eu sunt deschisă, cu relativitatea inclusă, la tot ce îmi influenţează benefic capacitatea de a transpune în scriere lumea interioară.

Remarc şi ultimul paragraf care reprezintă de fapt un comentariu al lui Virgil pe un alt text al Roxanei: da, sper ca situaţia să fie de win-win, fiindcă de fapt nu vorba aici de care pe care şi cine împotriva cui. Ci despre a scrie bine, pe cât posibil de bine. Cât timp avem cu toţii acest adevăr bine înrădăcinat, poligonul va dispărea, fiind utopic. Cred că ce mai apreciez eu la Virgil este că ştie - în limitele lui posibile, desigur - să medieze şi să atenueze liniile de forţă atunci când apar -, inevitabil într-o comunitate -, nu în sensul unui pacifism de doi bani şi artificial, ci în sensul ieşirii din registrul personal şi al intrării în sfera literară.

Ela - 2006-05-03

Şi aş mai adăuga acum doar atât: mulţumesc celor care ţin seama de exigenţa interioară şi care ne-o reamintesc uneori, ca un impuls spre a te înălţa, nu pentru a te inhiba. Şi vorbesc acum, clar, despre Virgil, care ştie cum să aducă în lumină potenţialul bun al autorilor. Şi de Alma care, cu excepţia uneor registre personale inevitabile deocamdată - ştie să îi ajute pe autori să se şlefuiască în timp. De asemenea, Biancăi pentru stilul comentariilor pe text, indiferent cine le semnează. Şi lui Călin şi Dorin pentru arta comentariilor şi analizelor literare. Desigur că şi ceilalţi autori au avut contribuţiile lor bune, periodic, aici m-am referit însă la cei ce comentează constant, aproape zilnic, şi fac efortul ca şi ei, şi ceilalţi să evolueze. Şi sper să fim cât mai mulţi aşa, să contribuim cât de bine putem la maturizarea noastră în ars scribendi.

vladimir - 2006-05-03

Sunt sigur ca mai trebuie lasate cateva lucruri si la indemana autorului... nu putem sa realizam un regulament exhaustiv si nu sunt de acord cu aplicarea bruta a legii fara a fi cantarite circumstantele... nu vreau sa ne ingradim singuri libertatea de creatie doar de dragul unei ordini excesive si sufocante... mai multa incredere in oameni chiar daca stim prea bine ca riscam.
Personal cred ca o luna (hai sa zicem 30 de zile) ar fi de ajuns ca limita pentru postarea textelor... citesc poezii scrise de mine cu cateva luni inainte si le lucrez, le modific, le rearanjez etc... ca autor am tot dreptul sa va cer parerea asupra a ceea ce am realizat, acesta fiind pana la urma principalul scop al unui atelier literar.

Sapphire - 2006-05-03

Roxana, ştii care mi se pare a fi principala "hibă" a provocării tale?! Nu ai arătat într-un final în ce parte înclină balanţa în ceea ce te priveşte :-)

Până la urmă, nu ştiu dacă Virgil şi-a dorit să facă un fel de sondaj de opinie, dar sunt convinsă că rezultatul va fi cam de această natură. Ceea ce nu este rău în sine. Să nu uităm că suntem într-un spaţiu de creaţie, iar pentru asta este nevoie, cum spune şi Vladimir, de libertate. Dar libertatea nu este neaparat îngrădită de reguli, ci ele sunt tocmai menite să o garanteze. Mai mult decât atât, exclusivitatea aceasta este o regulă pentru toţi, prin urmare nimeni nu este mai dezavantajat sau mai avantajat decât ceilalţi.
În ce măsură ne simţim însă sufocaţi de cerinţa de a publica aici numai texte cu „regula celor două luni”? Principiul este că o regulă apare din necesitatea de a reglementa o situaţie existentă. Dar este această regulă expresia unei necesităţi? De ce este ea cea mai încălcată şi contestată? Simplu, pentru că nu este expresia unei necesităţi, ea aduce mai curând cu o clauză contractuală... dar una de aderare, nu de negociere. Take it or leave it. Contează oare faptul că mie personal nu mi se pare deloc abuzivă şi că eu îi văd rolul chiar pe propria piele? Că mă obligă pe mine ca, dacă mai postez şi în altă parte, să fac în cele din urmă o alegere ce şi unde postez? Cu alte cuvinte, prima cenzură şi analiză să-mi aparţină? Nu este şi aceasta o premiză a unei mai bune aprecieri a ceea ce scriu? Abia apoi vine feed-back-ul, abia după ce eu singură am reuşit să mă înţeleg cu mine. Repet însă, contează pentru altcineva, în afara de gazdă, că mie mi s-a părut „rezonabilă” această „clauză”? Că eu aş fi făcut-o eventual mai drastică? Nu cred, şi nici nu ar trebui să fie aşa, pentru că aprecierile trebuie să fie ale fiecăruia.
Mi se potriveşte mie? Corespunde cu motivaţiile mele interioare?Dacă da, ader la acest site. Dacă nu, şi dacă este o clauză pe care o consider abuzivă, consider că este un „contract” la care nu vreau să iau parte. O pot schimba? Încerc, e în natura firii noastre să negociem, dar până la limita la care sunt obligată să recunosc că libertăţii mele de a intra sau rămâne înafară îi corespunde libertatea gazdei de a mă primi sau a mă pofti afară. Cred că aceasta este întrebarea la care ne putem răspunde fiecare, la capătul oricărei negocieri şi exprimări de opinii.
Poate singurul lucru pe care l-ar mai putea face Virgil, în afară de a a studia reacţiile la acest text ;-), ar fi să expună motivele care l-au condus pe el la alegerea acestei reguli. Ar putea să ajute.

Crin - 2006-05-03

Alma, daca ai citit tot ce-am postat pe agonia.ro, ai vazut ca pana acum pe Hermeneia doar am repostat. Asta pentru ca sunt de 5 zile pe site, si-am vrut pareri la ceea ce credeam eu ca am scris mai bine. Azi postez un text nou. Te astept sa revii cu o continuare a primului comentariu, dar am simtit nevoia sa clarific situatia.

Sappfire, nu stiu daca e vorba de balante. Strategia mea, ca individ pe site, este un echilibru de bun-simt, intre a posta texte vechi si noi si a comenta, pentru ca scopul este calitatea. Personal, nu ma intereseaza nici cat de vechi e un text, de unde e si ce-a facut el inainte, ma intereseaza sa fie bun si ma intereseaza o critica pertimenta: atat sa critic (pe cat ma tin cunostiintele si neuronii), cat si sa fiu criticata. Astfel evoluez si eu si site-ul. Sper ca raspunsul meu te satisface. :-)

In text am incercat sa expun problema privind-o din cate unghiuri am fost in stare, pentru ca e o problema care ne priveste pe toti. Si mai sunt unghiuri, dupa cum se vede clar in comentarii.

Profetul - 2006-05-03

ţinînd cont de cît de curînd s-a înscris roxana pe acest site, eu salut atît activitatea ei cît şi acest articol. sper că mai mulţi îşi vor spune părerea sau vor înţelege ce ne preocupă aici şi că nu este vorba nici de extremism şi nici de un capriciu al unor indivzi. dar desigur orice lucru bun poate fi făcut şi mai bun. situaţia textelor vechi "în haine grafice noi" pe care se pare că a ridicat-o Linea e un alt aspect care ar mai merita abordat şi desigur că mai pot exista şi alte situaţii, pe cît de inventivă şi amuzantă poate fi uneori imaginaţia unor autori de pe aici

alma - 2006-05-03

Roxana, cred că m-ai înţeles parţial. Toţi am fost cândva "de 5 zile" pe site-ul Hermeneia şi cei mai mulţi am publicat aici texte noi, încă de la început. Eu personal nu mi-am permis şi cel mai probabil nu voi publica niciodată texte vechi pe acest site. Este părerea mea personală, exigenţa mea.
Tot părerea proprie este că nu am avut ce citi la tine în pagină, pentru că ştiam textele de mai demult. De aici şi întrebarea mea anterioară, care nu are nici o legătură cu respectarea sau nu a Regulamentul site-ului.

Îţi doresc succes şi aştept să citesc texte inedite şi în pagina ta de pe Hermeneia.

Crin - 2006-05-03

Alma, pana la urma, vorbim de strategii diferite, personale si regulamentare. Deci, comentariu tau a fost unul dintr-un unghi pur personal, iar parerile acestea pur personale nu prea fac bine, cand sunt vanturate ca mici atacuri in subsoluri. Armeaza bombe, discutii, orgolii.. etc. Dar te astept oricand. Mi-ar face mare placere sa te gasesc in subsolul viitoarelor mele texte inedite. :-) si-ar fi chiar frumos sa am astfel de texte!

alma - 2006-05-03

Roxana, toate comentariile sunt păreri personale, toate sunt "dintr-un unghi pur personal" sau aşa ar trebui să fie. Te rog să nu mai faci afirmaţii nefondate, de genul: "parerile acestea pur personale nu prea fac bine, cand sunt vanturate ca mici atacuri in subsoluri.", nu referitor la mine. Intenţia mea a fost una constructivă, dar tu ai înţeles greşit. Niciodată nu mi-am permis atacul la persoană, nici "mic", nici "mare". Şi sper ca nici tu să nu îţi mai permiţi, nu pe acest site. Ştiu că acest site este exclusiv pentru literatură de calitate. Mulţumesc pentru înţelegere.

Crin - 2006-05-03

Alma, eu pana la urma asa l-am perceput, pentru ca nu se referea nici la ce e in text, si nici la o incalcare a regulamentului, ci la exigente personale, unde nici strategia ta nu e gresita, si in fond, nici a mea. Asta insemna in comentariul meu "pur personal". Tu l-ai vazut constructiv, dar eu am perceput "un ghiot". M-am inselat. Data viitoare voi fii mai atenta. Hai sa incheiem aici.

Crin - 2006-05-03

fi*, chiar