Am vrut să scriu un text poetic dar “datoria este înainte de toate”. Trebuie să scriu clarificări. Am o groază de clarificări de făcut. Cîndva visam să ajung şef. După o vreme n-am mai visat. N-am mai visat nimic. Acum că m-a pus bîza să îmi fac site trebuie să fiu şi şef. S-au dus vremurile bune de altădată cînd lăsam bătaia asta de cap altora. Nu mi-o luaţi în nume de rău. E un sentiment straniu. Am vrut să am un loc liniştit în care să îmi pun textele. Nu m-am aşteptat să îşi dorescă şi alţii compania mea. Mai ales că nu sînt o companie extrem de agreabilă. Pe alocuri sînt chiar mizantrop.
Deci, să încep: (le voi adăuga şi în regulament pe cele care îşi vor avea locul acolo)

1. Pentru o perioadă nedeterminată nu vor exista nici editori şi nici moderatori. Am încredere in bunele voastre intenţii şi în ajutorul vostru în păstrarea echilibrului, cuviinţei şi calităţii pe site. În timp vor fi selecţionaţi moderatorii, editorii şi consiliul director. (Deja au început să mă deranjeze remarcile unora care chipurile ştiu ce nu ştiu nici eu, adică cine vor fi editorii şi alte bazaconii din astea. Astfel de atitudini nu fac decît să ma dezguste. Am depus tot efortul să nu am o agendă ascunsă şi să fiu imparţial cu toată lumea, aşa cum mi-ar fi plăcut să fiu tratat eu).
Aştept recenzii, opinii critice si recomandări. Nu promit că voi implementa totul dar promit că voi citi şi analiza totul. Vă rog să citiţi şi să respectaţi regulamentul provizoriu. Mai ales in urmatoarele luni toleranţa faţă de abateri va fi zero. Am convingerea că am de a face cu oameni mari şi ceva mai inteligenţi decît mine aşa că nu îmi voi pierde timpul să fac educaţie nimănui.
2. Nu aş vrea să mă înţelegeţi greşit, fiecare mai sînteţi probabil membri pe alt(e) site de literatură(etc). Nu mă deranjează absolut deloc lucrul acesta. Ar fi imoral şi nepotrivit numai să fac aluzie la a alege între ele. Acesta va rămîne întotdeauna dreptul vostru. Dar am o rugăminte (care între timp a devenit obligatorie). Pentru că nu are nici un rost să încep ceva ce să fie doar o duplicare sau o concurare cantitativă a unui alt site, vă rog să faceţi tot posibilul să nu postaţi pe Hermeneia.com decît texte pe care nu le mai postaţi în altă parte. Nu mă deranjează dacă veţi alege să postaţi foarte puţin aici din această cauză, dar nu cred că are rost şi nu foloseşte la nimic şi nimănui să duplic ceea ce face altcineva. Cel puţin o perioadă. Ştiu că vă cer un efort mai deosebit sau poate o alegere mai neobişnuită dar as dori lucrul acesta de la voi pentru fiecare text în primele doua luni. După aceea puteţi opta să procedaţi cum doriţi, dar în primele două luni am nevoie de acest element de clarificare. Evident textele sînt ale voastre şi după aceea le puteti publica oriunde alegeţi voi.
3. Despre “Cele mai noi…”. Deocamdată folosesc un algoritm în care un text nu mai vechi de 72 de ore este ierarhizat în funcţie de numărul de comentarii (mai puţin autocomentariile) şi apoi de numărul de citiri. Este drept că nu am exclus textele care au numărul de citiri zero, poate ar trebui să o fac. Aş vrea însă să aveţi răbdare. Site-ul are încă un număr redus de membri şi vizitatori (deşi mult mai mare decît m-am aşteptat eu) şi uneori astfel de statistici pot genera rezultate caraghioase; cauza sînt numărul mic de elemente analizate. În timp sper ca rezultatele să fie mai relevante.
În orice caz, scopul nostru aici nu trebuie să fie acela de a contempla statistci ci de a face şi comenta/critica literatură.
4. Asta mă duce la următorul punct. Teoria mea despre acest site este că trebuie să conţină calitate, inovaţie, competiţie şi critică literară. Fiecare dintre ele este extrem de important în economia şi succesul a ceea ce înţeleg eu prin Hermeneia. Poate că la un moment dat am să scriu cîte ceva despre fiecare, cu umilele mele mijloace. Aş vrea însă să fie de la bun început înţeles faptul că Hermeneia nu promovează şi nu limitează nici un stil sau modalitate literară cu excepţia pornografiei. Este convingerea Hermeneia că Internetul are suficiente locuri în care poţi citi sau scrie pornografie încît ar fi o irosire de bandwidth să mai facem şi noi chestia asta. Şi cu siguranţă că nici n-am face-o cu foarte mult succes, sînt alţii mult mai pricepuţi în acestă „artă”. Deci, revenind la ce scriam mai sus, aş vrea să vă spun cîte ceva despre comentarii. Mi se pare că cineva deja a început să posteze pe aici tot felul de păreri şi găselniţe cu privire la arta sau ştiinţa comentării. Toate bune şi frumoase (deşi mie ieşiri din astea „educaţionale” mi se par puţin cam lipsite de tact cînd le faci în ograda altuia, dar mă rog),... deci, credinţa mea este că fiecare om cu bun simţ intelectual şi moral poate avea o opinie pertinentă despre un text şi despre modul în care e scris acel text. Unii o pot face cu mai multă şi alţii cu mai puţină specificitate tehnică. Cred că ar fi cumplit să fii nevoit atunci cînd scrii un comentariu să îl validezi prin 10 sau 20 de criterii diferite. În felul acesta nimeni nu ar mai face nici un comentariu. Cred că fiecare are dreptul să îşi manifeste libertatea de opinie vis a vis de un text, inclusiv să îl facă harcea-parcea. Nu cred însă că este permis atacul la persoană.
5. Atacul la persoană. Aici mă tem că unii ajung ca fariseii care au luat simpla lege mozaică şi au făcut din ea o multitudine confuză şi uneori contradictorie de legi şi legişoare aproape anecdotice. Pentru unii e nevoie de zeci de paragrafe şi anexe pentru a defini atacul la persoanaă. Atacul la persoană este ceea ce este: atac la persoană, jignirea unei persoane, denigrarea, calomnierea ei, a numeleui, prenumelui ei, a rasei, etniei, religiei, confesiunii, sexului sau sexualităţii ei, a părinţilor sau rudelor ei, a defectelor ei fizice, etc. Lista bineînţeles poate continua „but you get the point”. Personal cred că orice om normal care s-a născut şi trăieşte în cultura euro-americană sau împărtăşeşte tradiţia iudeo-creştină pricepe cam 90% din ceea ce înţeleg eu că este atac la persoană. Restul de 10% rămîn o zonă de dezbatere sau controversă dar cred că prin dialog şi bună credinţă se poate găsi un compromis satisfăcător pentru fiecare.
Consider însă că e periculos şi păgubos să încurajăm tendinţele suprasensibile. În felul acesta edulcorăm orice analiză şi efeminăm orice demers critic.
6. Comentariul critic competent precum şi libertatea (curajul) opiniei le consider elemente extrem de importante şi benefice atît pentru Hermeneia ca şi comunitate literară cît şi pentru fiecare dintre noi ca autori. În sensul acesta nu cred că au prea mare folos extazele de admiraţie şi notiţele terminate în „drag ţie”. Nu că aş avea ceva personal împotriva unui astfel de limbaj dar aici vreau să încurajez exprimarea şi analiza critică. Atunci cînd nu eşti criticat, analizat, exegetat, este foarte uşor să aluneci în autocomplacere. Este evident că o analiză critică cere timp şi răbdare, tocmai de aceea la fel cum entuziasmele ieftine sînt nefolositoare tot la fel de nefolositoare sînt şi judecăţile negative generale şi fără exemple. În sensul acesta v-aş încurja dacă nu aveţi timp, să formulaţi măcar o părere pertinentă şi documentată despre un singur vers decît nimic. Este adevărat că uneori îţi place un text şi nu ai timp să scrii prea mult dar ai vrea să laşi un semn totuşi, eu v-aş încuraja să depuneţi minimul efort de a face un bine autorului respectiv şi a-i da cel puţin un exemplu pozitiv şi unul negativ. Cei mai mulţi dintre ei vă vor fi recunoscători.
7. Nu mai este multă vreme şi va trebui să apară departajarea între novice şi autor. În acelaşi timp nu mai este mult şi vor trebui să apară primii moderatori şi editori pe Hermeneia. Toate aceste alegeri vor fi făcute în spiritul celor de mai sus. Dorinţa mea este ca fiecare autor pe Hermeneia să se simtă relaxat, respectat şi responsabil. Nimeni nu trebuie să simtă că „trebuie să scrie într-un anumit fel”. Fiecare trebuie însă să aibă curajul să îşi promoveze literatura şi să şi-o îmbunătăţească. Credinţa şi experienţa mea este că orice mijloc artificial de competiţie ajunge mai devreme sau mai tîrziu să îţi fie un dezavantaj şi o piedică. Hermeneia nu vrea să fie nici arenă pentru competiţii pionereşti şi nici buletin de matrimoniale. Dacă cineva se gîndeşte la aşa ceva, există tot pe Internet suficiente locuri din acestea. Nu ne facem iluzii, literatura nu a început şi cu siguranţă nu se va sfîrşi cu noi, dar dacă putem fi un modest atelier al calităţii, comunicării şi inovaţiei literare, atunci ne-am îndeplinit scopul.