"fair use" of Cat Ballou


Aş vrea să remarc faptul că tot mai puţini membri îşi găsesc timp pentru a comenta sau a face observaţii asupra textelor postate de alţii. Există, evident, o tendinţă în fiecare dintre noi pentru a fi consumatori de critică şi mai puţin producătorii ei. Şi asta nu e neaparat bine. O cauză poate fi faptul că unii din cei care îşi publică aici textele şi participă pe Hermeneia au o anumită filozofie personală de viaţă în care se confundă oarecum conflictul de idei cu cel de persoană. Cu alte cuvinte sînt atît de pacifişti încît preferă să se retragă într-un fel de exil autoimpus care le conferă liniştea (păguboasă aş zice eu) a lipsei oricărui conflict. Dar conflictul nu este un rău în sine. Conflictele de idei, întrebările, criticile, provocările sînt toate motoare ale dezvoltării, ale îmbunătăţirii.
Alţii au probabil un vag sentiment de superioritate. Fie sînt autori „consacraţi”, fie sînt persoane relativ mai mature sau cu mai ştiu eu ce titlu academic sau profesoral şi nu se “coboară” la nivelul celorlalţi, nu intră în dialog cu vulgul. Ei bine, aceştia, oricine ar fi ei, ar trebui să fie foarte atenţi că o astfel de lipsă de participare la agoră îi va izola tot mai mult şi dacă vor să folosescă Hermeneia ca pe un depozit sau ca pe o vitrină, atunci am să fac o rubrică cu autori consacraţi şi îi exilez acolo cu morţii.
Există şi unii care pur şi simplu se tem să înceapă. Acestora le spun că nu e mare brînză şi că le va fi de mare folos pentru că odată ce începi să te apleci cu un ochi critic asupra textului altuia tu însuţi vei deveni ceva mai exigent cu ceea ce scrii.