După cîteva nopţi de nesomn şi destul de mult efort, stau acum şi mă întreb ce mi-aş dori totuşi de la Hermeneia. În clipele acestea nu mi-aş dori decît să fie un loc de bun gust şi bună dispoziţie, de comunicare, competiţie şi calitate. Fără fatalisme mioritice şi dramatisme a la Ana lui Manole sau Jeanne d'Arc. Nici literatura şi nici universul nu au început şi nu se vor sfîrşi cu mine sau cu oricine din cei ce vor publica aici. De aceea probabil că ar fi extraordinar de sănătos şi benefic pentru toată lumea să ne păstrăm simţul umorului şi al măsurii. Fără invidii obsedante şi resentimente mocnite. Conflictele nu sînt rele, mai ales cînd reuşesc să rămînă la nivelul ideilor, al principiilor. Nu cred că trebuie potolite acolo, dimpotrivă, trebuie stîrnite. Reprezintă motorul descoperirii, al excelării. Dar nu trebuie să coboare în noroiul uliţei, nu trebuie să ne zdrelim maleolele sau genunchii ca să învingem un război fantasmagoric cu propriile noastre năluci. Merg să mă culc, începe cea mai lungă noapte a anului. Aş fi în stare să dorm o mie de ani. Şi nu mai sînt decît 7 ore pînă la solstiţiu.