Adrian Munteanu -- Lansare carte - SONETE 2 de Adrian Munteanu -- info

Profetul - 2006-06-14

Adrian, ai vreo fotografie a cartii? O poti trimite pe adresa siteului.

Imparateasa - 2006-06-14

te felicita si Ela alaturi de mine pentru frumosul autentic din tine, ca om si poet.

Aranca - 2006-06-15

felicitari Adrian Munteanu!
abia astept acest al doilea volum de sonete pentru a le pune linga celelalte.

alma - 2006-06-16

Frumoasă copertă.
Virtualia va fi onorată de prezenţa ta şi a volumului tău la Casa Pogor.
Felicitări!

adim - 2006-06-16

Răspunsuri - Multumesc pentru cuvinte. Mă bucur că sunt "în grafic " şi că acest al doilea volum apare exact la un an de la apariţia primului. Coperta este a Danei Stefan, o prietenă de nepreţuit. De fapt este acelasi desen ca la volumul I, numai ca s-au schimat culorile. Procedăm în acest fel pentru a sugera că este vorba de o serie, de o continuare, fără a anula individualitatea fiecărei cărţi.
În ce priveşte Iaşul, mă nedumereşte numai faptul că rugămintea mea a fost uitată. Şi era vorba de o chestiune de viaţă şi de moarte.

alma - 2006-06-16

Adrian, rugămintea nu ţi-a fost uitată... doar că Iaşul nu are nici un răspuns...

Apreciez coperta şi o felicit pe Dana pentru realizare!

cailean - 2006-06-19

Felicitări domnule Adrian Munteanu. Îmi amintesc întotdeauna cu plăcere lansările din Casa Baiulescu, ... savoarea poetică a mansardei, compania întotdeauna acaparantă a domnului Ion Topolog Popescu. Imi pare de o mie de ori rău că nu voi putea fi acolo.

vladimir - 2006-06-19

Sa fie intr-un ceas bun. Bucuros pentru aparitia noului tau volum... e o placere intotdeauna sa citesc sonetele scrise de tine.

adim - 2006-06-19

cailean - ei, da. Mansarda aceea este cel mai bun loc pentru asemenea întâlniri. Patroana librăriei St.O.Iosif, şi unul dintre sponsorii mei, chiar s-a supărat că nu fac lansarea ( nici prima şi nici a doua) la ea în librărie. Dar e vorba de respectul acordat celor ce te onorează cu prezenţa şi care nu pot fi lăsaţi să stea în picioare, printre rafturile de cărţi şi cu lumea care se vântură pe uşă.
Lansarea de anul trecut a fost o mare reuşită. Imaginează-ţi că mansarda a fost plină ochi şi a stat lumea şi în picioare. Asta nu se întâmplă prea des, cel puţin în Braşov. Şi acum am o surpriză pe care ţi-o împărtăşesc numai ţie, pentru că nu vei fi, din păcate, acolo, ca să o divulgi : mă va onora cu prezenţa actriţa bucureşteană Rodica Mandache care va susţine un recital din sonetele mele. Asta va ridica mult cota înlnirii, în ansamblul ei.
Să ne auzim sănătoşi.
actaeon - mulţumesc pentru apreciere şi pentru bucuria de a ştii că mai există un cititor. Nu sunt atât de mulţi, înct să uiţi pe unul dintre ei.
Să dea Dumnezeu să mai avem putere în noi şi să nu coborâm ştacheta.

solomon - 2006-06-20

adrian, cum te simti cand scoti o carte? ce sentiment ai? intotdeauna m-am intrebat daca ai un sentiment special si daca te ajuta asta, daca te face fericit.

te felicit, omule! la mai multe! si toata stima pentru ce scrii!

adim - 2006-06-20

solomon - starea dominantă, înainte de momentul lansării , e de buimăceală şi goană fără rost după un timp care nu-ţi e niciodată suficient. Vine ameţirea completă, copleşitoare, a evenimentului propriu-zis. Abia apoi discernerea semnificaţiilor acestui moment de finalitate a unui parcurs, cântărirea vorbelor ce s-au spus şi a împlinirilor sau neîmplinirilor ce le-au provocat. Pentru mine însă, cu mult înainte, noua carte care apare înseamnă un pariu câştigat cu mine însumi, conştiinţa tonică a faptului că sunt în grafic şi că, în ciuda tuturor vorbelor şi reacţiilor celor ce nu înţeleg de ce atâta înfrigurată străduinţă de a nu face pauze, de a merge înainte cu orice preţ, am mai lăsat un semn al trecerii mele pe pământ şi certificarea că nu fac umbră acestei ţărâni chiar degeaba. Străduinţele mele au fost depuse până la extenuare. În ultimele două săptămâni mi-a fost greu şi corpul nu mă mai sprijinea. Am făcut câteva crize de inimă, începuturi de fibrilaţii, scăderi de tensiune până sub 10 şi de câteva ori am vrut să dau telefon la Salvare, simţind că e periculos şi că, în orice moment, o agravare ar putea să fie fatală. Atunci am pus frână tuturor acestor zbateri ( pentru că eu sunt un tip care se consumă enorm pe dinăuntru) şi mi-am făcut un program de odihnă. Asta a fost, oboseala. Cum m-am odihnit mai mult, au început să mă lase durerile. Acum vreau să iau totul ca o bucurie şi să dau la o parte orice tensiune interioară. Vreau să fie o sărbătoare şi un moment care să-mi dea aripi pentru a porni apoi de la început, într-o altă cursă de un an întreg. Cam asta e, aşa, la o primă trecere în revistă. Ştii tu că, de fapt, tot ce simţim e mai complex şi mai greu exprimabil prin cuvinte.

Sapphire - 2006-06-21

Domnule Adrian Munteanu, bag seamă că noi, cititorii dumneavoastră, nu am putea niciodată să "facem măsura" unei cărţi publicate, pentru că nu este numai vorba despre sonete, ci şi, o spun fără urmă de dramatism, de sânge. Singura lupta vrednic de dus este, într-adevăr, cu noi înşine, vă felicit şi totodată vă urez nu numai la mai multe, cât, mai abitir, inimă senină pentru toate care vor urma.
Cu admiraţie.

adim - 2006-06-21

Sapphire - da, necesară urare şi expresivă remarcă. Nu îmi doresc să dramatizez lucrurile şi probabil nu sunt cel mai năpăstuit şi încărcat cu experineţe negative individ din prea întunecata noastră Românie. E vorba de o anumită modalitate de a transla lucrurile spre un deznodământ interior tensionat. Asta nu prea e bine pentru echilibrul fiecărei zile, dar sonetul vine tocmai să-mi aducă dezlegarea necesară şi conştiinţa că pot trece prin vremi şi vremuri fără să mă las supus de greutatea lor.
Cu prietenie

Ariana - 2006-06-21

Nu am mai spus nimic până acum în subsolul unui text semnat Adrian Munteanu. Asta nu înseamnă că nu sunt unul dintre cititorii constanţi, care nu cred că nu sunt aşa de mulţi după cum spuneţi. Doar că unii rămân în beznă. Se întâmplă uneori ca fiind în faţa unei minuni, sau a unei emoţii depline să realizezi că ,, a rămâne fără cuvinte" nu este doar un joc de vorbe mari.
Felicitări şi din partea mea şi moment cu împlinire, domnule Munteanu.

adim - 2006-06-21

Ariana - de aceste dovezi de solidaritate ai nevoie deseori. Cel puţin unul ca mine care, în situaţia unei posibile constatări a cuvântului rostit în gol, nu-mi mai găsesc resurse suficiente de a-mi duce munca la bun sfârşit. E bine că ai acceptat, măcar odată, să ieşi la lumină şi îţi mulţumesc pentru apreciere. Să dea Dumnezeu să avem puterea să mergem încă multă vreme pe trasee comune.

francisc - 2006-06-21

felicitari

adim - 2006-06-21

francisc - multumesc