grauenfels adrian -- După Pompei -- experiment

alma - 2006-06-03

Şi experimentul vizual aka visual poetry unde e? Visual poetry înseamnă mult mai mult decât a ataşa câteva imagini la un text.

În Regulament se specifică faptul că:
"14. Pentru a putea fi publicat pe site-ul Hermeneia.com un text trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
14.1. să fie original, adică să aparţină celui care îl publică. În cazul unui text la care există coautori aceştia trebuie să detina toti un cont Hermeneia."

Te rog să iei măsurile corespunzătoare. Mulţumesc pentru înţelegere.
Textul e reuşit.

alma - 2006-06-03

Revin cu precizarea că textul are şi o greşeală, să zic, typo: "umblii". Corect e "umbli".

nepotul lui rameau - 2006-06-04

Pentru Alma. Eu incerc si altceva. In cazul de fata am luat doua personaje care au pierit la Pompei . Metempsihoza ii face sa reapara in timpuri moderne continuand dialogul intrerupt in seara eruptiei. Despre regulamente, cenzura si restrictii - Doresc sa precizez ca istoria demonstreaza efervescenta artelor in timpurile de libertate si neconstringere. Eu am trait vremuri cand poetii erau batuti pt crima ca scriau. Am trait anii cand revolutia culturala in China taia degetele pianistilor ce indrazneau sa cante Bach. Vecini de-ai mei au fost trimisi in judecata pt ca ascultau radio Europa Libera. Toti actionau in virtutea unor regulamente si legi. In cazul de fata se interzice publicarea unui text scris in doi. Desigur, Hermeneia este un site particular care poate impune bariere, limite etc la libera alegere, in spiritul Take it or Live it. Consider ca lipsa de incredere si suspiciunea in intentiile bune ale autorului nu fac decit sa obtina un efect negativ. Iancu Ramona a facut aplicatie de membru. Ce masuri corespunzatoare sa iau Alma? O deportare in Gulag ar fi pe plac ?

alma - 2006-06-04

Adrian, este de datoria mea să reamintesc Regulamentul site-ului Hermeneia acolo unde este cazul. Am înţeles că între timp s-a remediat problema. Aştept să vă citesc în continuare, cu aceeaşi consideraţie ca şi până acum.

Sapphire - 2006-06-04

Reusit experiment, schimbarea registrului bine aleasa, ca si istoria in sine interesant spusa. Tocmai citeam deunazi un roman in care anumite personaje aleg sa traiasca tragandu-si viata dintr-un singur om, traind toti printr-un singur om, tocmai pentru a izbavi o moarte absurda, neluata in seama...
Poate as renunta la sublinierea aceea "de o moarte crunta"... sau cel putin eu n-as folosi cuvantul "crunt" intr-o poezie.
PS Rezolvarea a venit elegant pana la urma, nu? :) Daca te gandesti ca anumite reguli sunt facute sa ne protejeze chiar pe noi, in ultima instanta, daca iti aduci aminte cat te-am batut la cap cu o chestie oarecum inutila pentru noi, dar utila ca posibila protectie pentru R.I., pe un alt text, cred ca nu te vei mai gandi la solutii imposibile si improbabile.
Va astept sa recidivati.

nepotul lui rameau - 2006-06-04

Sapphire- tare nu imi plac polemicile, nu imi plac regulamentele si nici sufocarea spiritului. Am observat pe alte situri world-wide, ca nu de poezie e de fapt vorba ci de putere, de orgoliu, de orice numai literatura nu. Pe de alta parte noi experimentam aici un schimb de mesaje efemere, intr-un noian de milioane si milioane de texte globale, date, gunoi comercial, reclame, etc etc. Truda unui text digital se masoara in cam 10-15 minute de butonare. Viata lui e 2-3 zile dupa care e ingropat RIP in beciurile electronice ale netului. Entropia face ca informatia sa devina triviala si neinteresanta imediat dupa ce a fost trimeasa in eter. Publicarea unui text pe net este o renuntare la propietate, el poate fi multiplicat, copiat si siluit de un receptor anonim, autorul neavand niciun instrument de a controla ce se intampla. Hai sa imaginam acum un site literar fara regulament dar cu o singura, unica lege democratica: Orice text postat e votat de membrii dupa merit. Ceva prost va fi refuzat de majoritate. Ce e bun ramane. In acest caz ma bazez pe obiectivismul si sinceritatea judecatorilor care la randul lor sunt judecati de colegi. Exista in Hyde Park, Londra, coltul vorbitorilor, oricine se poate urca Duminica pe un scaunel si tine un discurs omenirii. Daca discursul e interesant se strang spectatori, se incing discutii, sau din contra un speaker in dodii e abandonat si ignorat pentru ca oamenii nu sunt nici prosti si nici nu au timp de platitudini. Dar libertatea de expresie e sfanta si respectata ca un bun, ca o demnitate, nu ca o povara.

Sapphire - 2006-06-05

Mie îmi plac polemicile, dar nu aici, decât cele pe teme de literatură. Îmi plac şi regulamentele, din multiple motive, pe care iarăşi nu le voi expune aici. De ce? Este textul tău, şi libertarea noastră de a vorbi despre orice aici ar putea stânjeni pe cineva care se aşteaptă să citească un comentariu legat de text. Pe mine mă preocupă aspectele acestea, independent de existenţa unui regulament.
Strict la obiect: este ideal ceea ce spui tu. Cine nu-şi doreşte aşa ceva? Şi cu toate acestea nu există comunitate ideală, care să funcţioneze în abenţa unui set de reguli. Tu presupui de fapt ab initio că toţi acei membri funcţionează pe baza unui set de reguli "naturale". Ceea ce, din păcate, nu se întâmplă întotdeauna, şi cu atât mai puţin într-o comunitate virtuală. Dacă eu m-aş sui pe orice piatră în orice agora (hei, ideea nu-i nouă, încă o dovadă că e inutil să ne străduim a inventa roata acum) şi aş începe să recit poeziile tale, de exemplu, spunând sau nu cui îi aparţin, poate ţi-ai dori ca organizatorul "pietrei" să mă întrebe măcar dacă am acordul tău... Sau tu poate nu, dar poţi să-mi spui că ceea te mulţumeşte pe tine îi va mulţumi pe toţi? Ştii povestea lui Nastratin Hogea, cu al său cuptor? Ştii, regulile nu sunt făcute pentru cei care le-ar respecta chiar şi în absenţa lor. Dar sunt convinsă că nu te învăţ eu adunarea acum :)
De ce nu scrii un eseu? Să vedem dacă rămânem în preajmă şi te ascultăm până la capăt, pentru ca apoi să te luăm la forfecat, sau te lăsăm să vorbeşti de unul singur ;) Mă îndoiesc de posibilitatea a doua, am lansat doar o provocare. Întru spiritul libertăţii de expresie.

Younger Sister - 2006-06-05

Cît despre text, cred că formula "Lasă-ţi la uşă papucii/ la poarta molatecă/ între melcii bizari" este puţin diluată într-un lirism desuet zilelor noastre. Se creează între uşă şi poartă un grad de comparaţie care nu ştiu în ce măsură serveşte ideii. Sau poate că tocmai asta ai urmărit? Apoi există o scindare între ideea primelor două strofe şi ultima. E ca o izbucnire de furie, după clipe de navigaţie lină pe apele dulci ale Mediteranei, după o plimbare prin grădina vrăjită. O trezire bruscă la realitate după momente de reverie. Am reţinut: "coroana ce-o dau pruncii în zâmbet". Vreau să spun că poemul mi-a plăcut.

nepotul lui rameau - 2006-06-07

Sis fii buna si dezvolta notiunea de lirism desuet zilelor noastre. Cum definesti desuet? adica criteriile, si ce face un text desuet etc. Dupa aceia am sa iti povestesc ce mi s-a intamplat la o conferinta aviatica nu de mult. E spectaculos pt ca e legat de poezie.

Younger Sister - 2006-06-07

Nu am spus că textul este desuet, doar expresia citată. Mie definiţiile nu-mi plac şi nu mă ghidez după criterii în aprecieri. Totuşi, dacă ar fi să luăm în considerare deja perimatul DEX, desuet ar fi ceva necorespunzător spiritului vremii. Dar tocmai aerul acesta uşor perimat îi dă acel je ne sais quoi. Acum ne spui povestea?

Aranca - 2006-06-07

interesant acest poem experiment dupa Pompei; o clipa m-am gindit la Plinius cel Batrin (cel care a si murit din cauza eruptiei Vezuviului) si nepotul lui (si fiu adoptiv) Plinius cel Tinar, ca la o proiectie a voastra, in alt plan temporal.
revenind la aceasta reproiectare a personajelor (voastre) intr-un alt timp, gindesc ca ar trebui (poate) mai detaliata (din punctul meu de vedere) si cu alte elemente. va mai ginditi.
subliniez niste expresii deosebite:
"precum corăbiile
însămanţate în mediterane dulci?" , "Lasă-ţi la uşă papucii,
la poarta molatecă
între melcii bizari,", "cu toboşari transpiraţi mirosind a erupţie
într-o gară bântuita de cai sălbateci", "dar tu nu mă vrei
eşti dincolo de Vezuviu
iubindu-te bezmetic cu purtătorul de chei."
...la ora actuala, arheologii au reacoperit o parte din Pompei datorita imposibilitatii conservarii perfecte a zonei.

nepotul lui rameau - 2006-06-09

Recunosc, o vizita la Pompei si la Herculanum este o maciuca in cap. E o efervescenta intalnire cu trecutul as is. Banuiesc ca va ramane un motiv vesnic de cercetare si fascinatie, ca toate marile drame ale omenirii. Nu uita Aranca, ca tot ce vezi la mine nu are legatura cu realul , el exista undeva ca un reper de plecare cartezian, dar foarte repede divaghez intr-o iluzie care ma intereseaza si in care ma simt in larg .