1.e simplu
undeva dincolo de mine se pare că-i vară
o nevoie de umbre
ceaţa
desenând cu vârful piciorului
drumul

apoi cineva bate din palme
adunând haotic imagini ratate
lumea
cocoţată pe un trepied

2.iar eu stau pe loc
fotografiaţi-mă vă zic
lăsaţi-mă doar să schimb câte un paspartu
pentru fiecare scenă
dincotro vin focurile?

în acest moment
realitatea se îmbracă în falduri
uşă de sticlă în peretele unei săli de bal
înăuntru sau înafară

2.1.de jur împrejur proiecţii
şoptind
arzând
noi doi stingheri în mijloc
aşteptând un răsărit
vertical

v-aş putea spune cum s-au spart
în aşchii subţiri geamurile
cum a rămas mai apoi vântul fâşii
pe la colţuri
şi că toate acestea se strecoară
printre cuvinte
dar nu ştiu cine-i povestitorul
din poză