|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Younger Sister -
2006-04-26 |
O provocare la meditaţie potrivită acestui prag al zilei, īn care lumina desface otogoanele dintre cer şi pămīnt. Lutul naşte floarea de cais şi de măr şi de zarzăr; florile nasc perle din cuvīnt, perlele sīnt lacrimi şi cad patinīnd fragil asupra lutului şi lutul cīntă despre comori īngropate, peste care au fost īngropate alte comori. Vor veni căutătorii de comori mereu alţii şi alţii... De-i vīna fie norocul, fie īntrebările " te urmează īn tot locul vīnturile, valurile"...Chiar, ce folos de un hambar mai mare dacă sufletul nu poate urma drumul florii de cais, la ceas de april, la ceas de mare taină ?
|
| cailean -
2006-04-27 |
Mie textul īmi place foarte mult, dar nu mai stau să văd şi de ce. E greu pentru că e un text limită. De graniţă. Vreau să spun că nu e un text construit poetic, dar poeticitatea e dată aici de modalitatea reflecţiei şi de evantaiul de sensuri spre care trimite.
Nu prea īnţeleg, īnsă, imaginea, totuşi sārma ghimpată o văd ca fiind "accidentul" care l-a reţinut pe căutător acolo... de a murit. Un fel de dinţi de rechin, dacă vreţi.
|
| cailean -
2006-05-03 |
... sau poate că a preferat să rămānă acolo... printre perlele lui.
|
| Profetul -
2006-05-03 |
mulţumesc de trecere. uneori e poate mai bine sa intelegem ca unele porti nu au perle
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com