Sigur că ai dreptate
eram pe inima unui înger
când ne răzgâia foamea
tropoteam prin colbul albastru
de o parte
roşu de cealaltă parte
când ni se ura
de deşertul din noi
adunam în glastre pământ de înger
îl aduceam la casele noastre
uneori lipite alteori depărtate mult
una de cealaltă, pe aceeaşi inimă
care ne zdruncina la fiecare secundă
vie fiind

căderile? Erau doar
o îmbrăţişare de înger
uneori prăbuşiţi muşcam
din inima îngerului
sigur, în semn de iubire

De cele mai multe ori
scrijeleam faţa inimii de înger
cu semnele noastre de aducere aminte
asta când nu tăiam bucăţi mari
ca să ne ridicăm catedrale
peste tăcerile noastre
când i se ura
de deşertul din noi
ne cerea înapoi sămânţa de inimă
pe care o strângeam neştiutori
la piept

atunci înţelegeam
de ce…
uneori prăbuşiţi muşcam
din inima îngerului
sigur, în semn de iubire