| |
|
| |
nu ştiu
dacă exişti
sau dacă mă mai citesti
nu ştiu nici dacă te-ai născut
dacă ţi-e bine sau rău
nu ştiu nimic
stau doar aici
ca într-o sticlă de tequila
lipindu-mi obrazul de ocean
privesc divorţul marelui equinox
şi uneori trăiesc
aici poţi iubi în linişte
poţi scrie orice
şi mai ales obsedant
despre trecut
nimeni nu te va citi
nu te va atinge
cu acea nebunie
transfigurată
de simplul fapt
că pentru mine
exişti
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Snowdon King -
2006-04-08 |
Dupa primele randuri ma pregateam sa tai in patru acest text si sa ma iau serios de tine, totusi citind pana la capat, descopar salvarea care vine de la sticla de tequila, divortul marelui equinox, elemente forte in poezie in jurul carora graviteaza restul constatarilor mai mult sau mai putin relevante. Salvarea vine de acolo de unde nu te-astepti. Hai noroc.
|
|
|