sunt un copac. fata din dafin iese la plimbare pe întuneric îşi trece mâinile turcoaz prin părul norilor pândeşte lumina aleargă după umbre le face ghem şi le rostogoleşte pe mocheta verde. în scorbură doarme sufletul ei galben

gongul teatrului liric
bate ora
miezului de noapte

dafinul bătrân îşi toarce povestea. fata apleacă urechea la glasul urşilor albaştri închide un ochi e noapte polară îi închide pe amandoi şi-a încălzit privirea la razele lunii urşii îşi leapădă blana. vara e departe, vrăjitoareo !

copilaria e o cetate
în care se întoarce
cine poate

fata îmbracă hăinuţa de azur se ascunde între narcise o pierd din vedere. sunetul trompetei anunţă zorii : personajele se învăluie pe scenă. răilor, aţi speriat-o ! prietena mea se dizolvă în crengile înmugurite. îmi spune noapte bună

dimineaţa
visele copiilor
merg la culcare