unu
stau aici şi scriu, în loc să am grija ca lumea să fie mai bună
scriu despre mine, când aş putea scrie despre pisici, câini sau copii
lumea mea se învârteşte în jurul lor, stăm în cercuri, tantiii, sărumana,
nu îmi cer bani, nu îmi cer nimic, doar se bucură să ne bine cuvântăm, se dau mari
să vorbească ei cu doamna doctor

doi
mai bine mă făceam inginer, nu mi-ar fi zis nimeni, doamna inginer, şi mai bine mă făceam învăţătoare, aş fi primit flori acuşica, o catedră de flori, ca la mort, şi mortul primeşte de fiecare dată cam tot atâtea, doar că la el
florile se împart mereu la doi, iar aici ar trebui să fie invers

trei
urăsc rochiile, fustele negre până la genunchi şi pantofii cu toc, urăsc să merg la
nunţi şi înmormântări, urăsc spamul din yahoomail şi din viaţa asta,
ciorapii de mătase cu flori pe glezne şi coapse,
florile sunt doar vene ale nopţii şi alte chestii care nu se pot întâmpla niciodată

patru
patru sunt metaforele pe care le bat în cuie, la colţurile pământului, un feng şui de metafore

cinci
eclesiastul. eclesiastul nu are dreptate. el crede că totul e deşertăciune, dar eu cred că eclesiastul era doar un înţelept depresiv. înţeleptii fac umbra pământului. umbra înţelepţilor e albăstrie, precum degetele Domnului, după ce i-am supt tot sângele

şase, şapte, opt, nouă şi zece
mâine