| |
|
| |
Ce dracu eşti aşa de antipatic?
E întrebarea ce mă bântuie de o rotaţie completă,
Şi încă n-am găsit răspuns.
Poate că nici nu există.
Ori poate că privesc într-o oglindă cu argintul sărit.
Elementele de bază ale luptei sunt:
Poziţia corespunzătoare pentru câştigarea existenţei
Urzeala relaţiilor sociale şi nu în ultimul rând
Amintirile frumoase ce rămân în urma-ţi:
Mirosuri de sconcs sau de roze.
La naiba cu mirosurile.
Am citit ca un om care nu miroase este ca şi invizibil.
Iar cel care pute e de-a dreptul antipatic.
Poate că şi eu miros dar nu mai îmi dau seama.
Aş putea întreba lumea din jur, dar cine e dispus să-mi răspundă?
Poate că fetele ce le-am iubit ar spune ca eram simpatico,
Şi că nu miroaseam chiar aşa de rău.
Dar parcă mai poţi să te-ncrezi în amintiri?
Nu plânge mamă, nu-i vina ta că eu put,
N-aş fi nici primul şi cred că nici ultimul fiu antipatic,
Chiar dacă tu mă iubeşti şi-ţi sunt simpatic.
Oare prietenii ar fi sinceri? Mi-ar întelege ei zbaterea?
Prostii ar zice. Încă unul care-a înnebunit.
Încă unul care suferă de mania persecuţiei.
Şi dacă ăsta ar fi răspunsul, ce rost mai are să întreb?
Doar aşa ca să mă aflu în treabă?
Simpatico!
Sictir viaţă hulpava. Poate că da, poate că nu,
Dar cineva tot trebuie să-mi fi furat dramul de simpatie
Căci nu-i aşa? Orice copil care se naşte e simpatico.
Deci?
Cine mi-a furat caşcavalul?
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
bobadil -
2008-08-27 |
Faina pozitionarea cascavalului (simbolul beneficuiului) la final.
Poemul e retoric, in general retorismul trebuie folosit cu masura in poezie pentru a nu pica in refren, dar uite ca aici Costel reuseste sa fie consistent... ok, cred ca a exagerat un pic. Insa pentru constructia de ansamblu si verbul acestei retorici acord o penita de apreciere.
Andu
|
| Cosmacpan -
2008-08-30 |
Multumesc Andu,
Tacerea e urmarea perioadei de acomodare (aclimatizare) la noile perspective. Multumesc pentru apreciere si incredere.
|
| Snowdon King -
2008-08-30 |
Slab acest text, daca este sa-l compar cu al altor autori novice care isi dau silinta sa progreseze pe Hermeneia.
Trebuie inteles, nu tot ce zboara se numeste poezie. Nu tot ce are un sambure de logica este poezie. Stiu ca unora le place sa cripteze si sa decripteze poezia, ca pe nu stiu ce cod secret care este la indemana celor (mai) inteligenti, dar istoria poeziei ne-a dovedit ca nu asta conteaza.
Primordial este limbajul prin care se adreseaza mesajul artistic. Cu se se diferentiaza textul acesta de sutele de mii ce zac in arhivele siteurilor internet? Cu nimic.
Repeti mirosul la gradul obsesiv. O sa-mi spui ca are si repetitia rolul ei. Da, are, amplifica sentimentul, creste sonoritatea, melodicitatea versurilor, da senzatia aceea de ecou poetic, cuvintele se duc si revin... Dar nu si aici. Aici este mai degraba o incercare de epatare, o repetitie obositoare si de prost gust. Pute, exact, pute, asa cum specifica si autorul, dar nu pute a poezie adevarata, asa cum e roata cu o singura spita a lui Nichita:
*roata cu o singura spita
Mirosea a mort de pe alta planeta.
Pe sirile spinarilor de cai
încoltea iarba si o egreta.
Mirosea a mort de pe alta planeta.
Inima toata mi-o bagasem în pietre .
cum mâinile mamei în coca
când ne gatea aer
la gândul ca pasarea se sufoca.
Ea ne povestea
povestea cu-mparatul
cel care se sprijinea de raze ca de un bat,
si care zarind în luminis pe goala zeita,
deodata, hat !
Ah, doamne, ce miros !
Mirosea a mort de pe alta planeta.
Nefiinta suava ne aparea tuturora concreta.
Si toate acestea se întâmpla
pre când roata numai o spita avea
si nu roata se numea
ci linie se numea.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com