| |
|
| |
Prin viaţă pierdut, pantofar ambulant
Răscoleşte şi-adună al zilelor cant.
La soare-o pisică îmi linge-amintirile
Răstingnindu-mi rănile pentru toate zilele.
Un smochim încruzit răstoarnă asfaltul
Cumpărând un blestem sau schimbându-l pe altul.
La umbră de parc, verde crud mă sufoc
Clorofila-mi erupe, lavă trasă în scoc.
Telal ce-mi cumperi dureri şi păcate
Străbaţi tot oraşul cărându-l în spate.
Din cer se revarsă şi curge lumină
E miere, căldura, verbină şi ură
Asfaltul se strânge-n nisip se ascunde
Căldură şi ură se scurge, pătrunde.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| hialin -
2008-07-15 |
Joc de cuvinte sec.
Partea ce include
"La soare-o pisică îmi linge-amintirile
Răstingnindu-mi rănile pentru toate zilele." este mai degraba amuzanta decat profunda.
"verde crud"... poate e o sintagma la care ar trebui sa renuntam in texte, foarte uzitata.
Aritmii, versificatia gresita, text slab.
Cu parere de rau,
Ialin
|
| Cosmacpan -
2008-07-16 |
Oraş incendiat (varianta)
Pe ziduri se scurge lumină cleioasă
Şi aerul moare astmatic, arzând
Nici apa nu vede, tunelul de-angoasă
Transpiră speranţă închisă-ntr-un gând.
Un colţ ars de viaţă, tarabă pe-o cârpă
Cu petice, ace şi aţe pierdute
Un drum rătăcit ţi-l coase de talpă
Cizmar-ambulant ce dispare-n volute.
Piciorul îmi intră-n asfalt rădăcină
Mă chinui să-mping timpul către un mâine
Pe pargul încins o pisică-ncet toarce
Lăsându-mi doar răni, supurând de lumină.
O casă ascunde o umbră firavă
Şi zidul se-nfige-n pământul dospit
Smochinu-ncruzit, asfaltul răstoarnă
Uitând de blestemul ce l-a desfrunzit.
Telal care-mi cumperi dureri şi păcate
Străbaţi tot oraşul, cărându-mă-n spate
La umbra de parc, ostenit tu priveşti
Iei verdele lavă şi îl îmblânzeşti.
Din cer se revarsă şi curge lumină.
E miere, căldură, verbină şi ură,
Asfaltul se strânge-n nisip se ascunde,
Căldură şi ură se scurge. Pătrunde.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com