Zeii-şi poartă goliciunea
În tăcutul abandon
Le-am furat visele toate
Fruct pierdut, fără de pom.

Am trecut un prag-etapă
Ne credeam cunoscători
Când le-am furat măreţia
Devenit-am cerşetori.

Căţăratu-ne-am pe tronul
Judecăţilor pripite
Ne-am luat dreptul de-a ucide
Avataruri şi cuvinte.

(Zeii-şi poartă goliciunea
Expuşi privirilor din cuşca cunoaşterii;
Cui oare îi va reveni sarcina
Să le găsească straie
Pe măsura măreţiei?
Căci dezbrăcându-i,
Am înşelat omenirea,
Iar omenirea se dorea înşelată.
Avem noi oamenii dreptul să ne judecăm zeii?
Bineînţeles că avem,
Dar oare judecăm cu înţelepciune?)