| |
|
| |
Far nemişcat.
Lumina curge din urechile mele,
Iar Universul se strecoară alene, scriindu-se.
Călător ce vin şi plec,
Pentru fiecare traversare instantanee,
O stea clipeşte pentru ultima oară suflând în lumânare.
Imobilitatea toarce alene.
Eu sunt manifestarea temerii de mişcare,
Nestatornicia îşi sapă galerie de fugă pentru neprevăzut.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| hialin -
2008-04-30 |
Un text mai greu de perceput. dar peste media textelor pe care le-am mai citit la tine. Imi place idee de univers care se scrie, dar nu-mi place modul cum e formulat versul. Cred ca actiunea de a se strecura cu cea de a se scrie creaza o neconcordanta.
Alta idee care mi se pare buna "Eu sunt manifestarea temerii de mişcare". In rest, trebuie lucrat mai mult. Ideile au fost abstractizate, dar pica in incoerenta.
Text acceptabil, dar se poate mai bine.
Ialin
|
|
|