katya kelaro -- poeme pentru tooraj -- experiment

francisc - 2008-04-20

unul din textele credibile, a carui logica am urmarit o in cele 3 strofe - de la intalnirea celui care exista undeva in minte in lucruri sau in cuvinte pana la recunoasterea faptului ca propria existenta deriva din aceea.
insa, la nivelul limbajului unele comparatii mi s au parut retusabile. cum ar fi cea dintre icnire si vulturi, dintre persani si oedip ( cred ca se poate renunta la ac referinte culturale, care contextualizeaza prea mult, fara a dauna textului), plus trecerea, brusca pt cititor, de la zbor la inot (adica de la pasari la pastrav, carele si el zboara, desigur)

Profetul - 2008-04-20

- consider repetarea formulei de genul "înălţându-se a om", "fruntea a migrenă", "a singurătate acceptată", "ticăie a poveşti de demult", "ochii a oedip", etc, oarecum daunatoare pentru text. aproape ca te face sa crezi ca autorul a descoperit o formula si o tot foloseste numai pentru ca ii place cum suna.
- "noaptea şi-l presura pe piept", nu am auzit de verbul "a presura". din cite stiu "presura" este o pasare. probabil s-a intentionat verbul "a presăra".
- "atunci de chircea în el". probabil sa s-a vrut "atunci se chircea în el". o mai mare exigenta la editarea textului nu cred ca ar dauna.
- "le gusta de parcă ar fi fost bucăţi de turtă dulce", mi se pare relativ infantil.
- "perina", mi se pare un regionalism relativ neinspirat.
- "canafi de lapis lazuli", imi suna oarecum absurd daca nu ridicol. pentru ca "lapis lazuli" este o piatra, un mineral. "canafi de lapis lazuli" suna aiurea. probabil s-a vrut a se sugera culoarea. dar s-a obtinut altceva.
- "păstrăvul şi-a stors ciorchinele să ude macii", nu stiu ce sa spun. probabil ca unii cred ca pot scrie orice si sa numeasca aia poezie. dar totusi trebuie sa existe o limita. a absurdului.
- ultima strofa mi se pare cea mai reusita. desi as fi inlocuit "aşa cum din piatra aruncată-n adâncuri ies cercuri" cu "aşa cum din piatra aruncată-n adâncuri se nasc cercuri"

bobadil - 2008-04-20

Imi place ritmul interior din acesta repetitie "a"... plus desenul.
Andu

vladimir - 2008-04-21

"deschidea brusc fereastra lăsând să-l inunde stelele
le gusta de parcă ar fi fost bucăţi de turtă dulce
nu mai simţea covorul de cioburi
ci o mână albă care împletea din sufletul lui minuni"... una dintre formularile reusite ale acestui text.

queen margot - 2008-04-21

mie imi place poemul asa cum e. poate maine o sa/l ard, o sa/l schimb, o sa/l pun intr/un scrin negru sa mucegaiasca. fiecare din voi il receptati prin prisma proprie, pentru unii nu e bun pentru altii e mediocru altora le place. nu stiu, il las asa pentru ca e cel mai aproape de adevarul meu interior. ca tehnica poetica, e perfectibil. Domnilor, va multumesc pentru lectura si sugestii, o sa meditez asupra lor in eventualitatea in care acest poem va fi intr/o carte si nu doar un exercitiu de condei.

queen Margot