| |
|
| |
Mă săturasem s-aştept
Şi cuvintele-mi atârnau, zdrenţe pe piept.
Ai dat buzna în viaţă
Răsturnând calendarele zilele.
De mică.
M-am dat.
N-am ştiut de păcat.
Dar am uitat.
Şi am spus te iubesc în faţa oglinzii.
Uitând că ea suferă şi o dor cioburile.
De ce mă ajuţi? adunându-mă.
În visele tale presându-mă?
Te iubesc.
Cu un ultim suspin,
Te alin.
Minte-mă. Regină de vrei-nalţă-mă.
Un singur lucru te rog,
Uită-mă.
Femeie,
Te iubesc din toate cutele
Şi minutele.
În cioburi te vezi.
Dar tot nu mă crezi.
În viaţa mea nu am renunţat la nimic!
Din vise te iau şi te dau.
Te ridic.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| bobadil -
2008-04-12 |
Costele, asta e un poem tare usurel, nu inteleg de ce l-ai incadrat la poezie... vrei sa ma dezamgesti? Spune drept.
Andu
|
| Cosmacpan -
2008-04-13 |
Mulţumesc Andu. La nisip cu ea.
|
|
|