Da, e un obicei străvechi, moştenit de la nepoţi.
Eu, te spăl de toate relele, de toate păcatele.
Şi-ţi voi da ultima îmbrăţişare.
Eu îţi voi potopi
Veşnicia în neuitare.
Tu plângi? Ciudat.
Nimic nu seamănă şi nu e ca-nainte.
Uitarea te-a scurtat
Cu două amintiri şi-un plâns
Fierbinte.
Oamenii pleacă.
Întotdeauna. Întotdeauna.
Şi-n urmă-şi lasă umbra şi ţărâna.
Tu? vrei să pleci...
Acasă.
Doar cu mine,
Lacrima lor
În plasă te ţine.
Trebuie să plecăm.
Aici sunt aproape fericit.
Şi-apoi vreau să învăţ
Că mai am de trăit.

Păcat,
Că uitarea patrunde
Oriunde.

(Undeva departe în viitor - Ender)