Andu Moldovan -- peronul de la metrou -- experiment

Sapphire - 2008-03-14

Pe această cale ţin să îţi spun că experimentul probabil că a reuşit, iar pacientul, desigur, a murit. Una dintre cauzele posibile, doctorul se pare că era un şarltan.
Cel puţin aşa pare la prima lectură, la cea de-a doua nu cred să mă mai încumet. Motive? Nu am reuşit să găsesc literatura aici. Şi nu cred că e vina metroului, pentru că am găsit-o uneori şi acolo.
Come on, Andule. Ţie ţi-o plăcea să îţi baţi joc, dar nu cred că toţi cititorii tăi apreciază asta.

vladimir - 2008-03-15

Poezia spune totusi ceva foarte interesant... recursul la reper... frica ancestrala de a se rataci a omului, fiinta cea mai capabila de acest lucru... nevoia de memorie, de logica... si cum cineva spunea ca paradoxul reprezinta speranta in logica inclin sa remarc tentatia autorului spre a pune in criza intelectul adormindu-l mai intai miseleste ... desigur ca am zambit la faza cu peronul... care reprezinta un spatiu generos in semnificatii... la o adica poate fi loc de despartiri sau de asteptari cu flori in mana, poate fi si un fel de centura... desigur nu de castitate :)

bobadil - 2008-03-15

Vladimir, iti multumesc pentru intelegere. Si tie Bianca iti multumesc pentru neintelegere. Pana la urma, fiecare pasare pe limba ei piere, iar osul la o adica nu stie nimeni de ce nu putrezeste
Andu

Sapphire - 2008-03-15

De dragul dialogului, poate îmi aduceţi şi mie aminte când s-a întâmplat ca o idee (ba chiar vreo două - trei) să salveze un text. Că eu una nu-mi aduc aminte. Iar dacă tu te grăbeşti, dragul meu Andu, să crezi că eu n-am înţeles... eh, e un risc asumat. Cu alte cuvinte, experimentul a reuşit, ideile sunt acolo şi sunt "generoase", dar rezultatul nu se încadrează, din perspectiva mea, la capitolul "literatură".
Sincer, devine plictisitor cum de fiecare dată când cineva ne spune că n-am reuşit un text la nivelul aşteptărilor (că despre asta era vorba, despre ce aştept eu, aşa nepricepută cum sunt în ale literaturii, să găsesc pe o pagină semnată de Andu Moldovan), sărim în sus spunând "eşti cam fraier, n-ai înţeles tu ce am vrut să spun."
Stilul oral, simplist, încercarea de a ascunde lucrurile de valoare la vedere, doar că murdărite de praf, mizerie etc... nu sunt reuşite aici. Nu ideea de prezentare trebuie schimbată, după părerea mea, ci expresia. Cu alte cuvinte, ţi-ai dorit atât de mult să pară că-ţi baţi joc, încât chiar ţi-a reuşit.
Desigur, dacă pierim cu adevărat, până la urmă nici nu mai contează pe care parte era peronul. Sau ce limbă vorbea pasărea.
Sau poate ideea era să nu mai aşteptăm nimic de la o pagină a unui autor pe care l-am citit cândva cu plăcere. Este o lume a posibilităţilor.

bobadil - 2008-03-15

Ai perfecta dreptate Bianca, viata devine de la o varsta incolo un risc asumat, ceva la fel cu o femeie care a fost candva frumoasa. In rest sunt vorbe ticluite, iar tu iata, esti mai buna decat mine la asta. Cu acelasi drag,
Andu

alma - 2008-03-16

Mie imi place comentariul lui Vladimir :-)).
Cat despre volum: Andu, cred ca a cam venit vremea pentru asta. Poti sa incluzi si alte texte. PArol!

Profetul - 2008-03-17

eu cred ca era mai fain daca incadrai textul asta la polemica. cel putin asa ne mai dezmorteam si noi

ddm - 2008-03-17

te anunt cu drag pe aceasta cale ca
in fine s-ar putea sa-mi scot si eu un volum
acesta va contine si texte pe care le-am mai postat
pe mai multe nume :D
le vei mai vedea si pe-aici si te-ntreb ceva dupa
sau chiar inainte

PS: mie-mi place textul
la ce a spus Vladimir ca lume a posibilitatilor as adauga dileme despre mai nimic