| |
|
| |
oroare
în palme ţin
numele tău
despicat de pofte
sau poate de ce mai găsim
din noi
panglica mătăsoasă
a explicaţiilor
apologetice suspine
logic înlănţuite
între ideal şi trezia
din călătorii deandărătelea
e inuntil să îmi spui cuvinte de dragoste
nu le mai aud
îmi tai urechile
ca să te simt mai adânc
e ca şi cum am vorbi
învinovaţi
neruşinaţi
ca de o carne
ce ar fi trebuit să urle pe masa măcelarului de copii
înainte de Vicenza
nu eram eu..
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Aranca -
2007-10-27 |
O asociaţie specială: versurile tale şi pictura lui Ion Vincent Danu.
Mă tot gândesc cine pe cine inspiră în acest tandem suprarealist generând un anabolism al ideilor înmagazinate într-o nouă identitate artistică şi tinzând spre un fantasy conceptual.
Accentele horror din final lasă deschis subiectul...posibilitatea de a deveni flexibil şi incitant...aşa cum un tablou te invită să vezi toată expoziţia...
"înainte de Vicenza
nu eram eu.." dar poate era Tolkien şi limba elfilor.
|
Ioana Dana Nicolae -
2007-10-28 |
Frumos tablou de inspirat ţi-ai găsit, Adrian. Are un centru generator, din care se revarsă culoare transformată dincolo de ramă în cuvinte, iar dincolo de cuvinte un spaţiu primitor: "înainte de Vicenza
nu eram eu.."
Experimentul este foarte bun, o altă transpunere artistică a vaselor comunicante. Felicitări!
Însă "învinovaţi" sună forţat, chinuit cuvânt.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com