de câteva zile nu avem net
suntem fragmente risipite prin casă
luminiţe stinse pe tort
stau lângă telefon şi-ncerc să-mi amintesc un număr
memoria iese-n vrejuri mov se strecoară prin cadranul vechi
894 alunecă pe masă pe gresie până la uşa de la intrare
trece prin crăpăturile de stejar
uită-te acum de afară să ne vezi
cu tentaculele pleoştite doar
ale mele se-ntind sîc!
la televizor a murit toată lumea prin foc înec accident
cutremur ambuscadă a rămas doar prezentatoarea
cu o moacă glorioasă ea a făcut toate astea
de plictiseală-mi tai venele
de pe ţeava ruginită curge un pic
de ceară topită o nouă hartă roşie pe gresie cineva o va descifra
când ne va deşerta lovind bine
gura sticlei de hârtia albă
băi zice cristi dacă vă mai uitaţi mult pe discovery
o să-nvăţaţi să faceţi bombe
cheia s-a ofilit şi atârnă-n uşă ca plastilina topită
aproape umană
la barul de vizavi se aud împuşcături
şi un elicopter survolează apăsat
apoi un guguştiuc
umbra mi-a căzut mototol ia să văd ce sex are
de pe ţeava gâfâind a mâinii stângi pică
în sfârşit o mărgică de cristal zuruie
chiar acum roşcat
un călugăr budist iese din templu să mediteze direct
în rezervaţia de tigri