era pe vremea când gâzele îşi uscau opincuţele printre flori,
dând bineţe peştilor
lacul îşi purta nuferii ca o trenă cu fluturi
lujerul lor , de sabie, veghind somnul celor din ţara Li

vântul mângâia picioruşele frunzelor
gâdilându-le ulcelele a vis

liliacul lua lecţii de flaut într-o căsuţă de turtă-dulce
trilurile lui violet sărind prin aer ca puii de cangur
iar dimineaţa ...

dimineaţa îşi desfăcea apele pe pânze de harpă