| |
|
| |
toată noaptea m-am zbătut în marmură
am sângerat şi-am strigat
acum uneltele sunt împrăştiate dalta clondire cu esenţe
mozaicate cu ape secate pergamentoase vitralii ce se leagă lichid
palete în tonuri reci
umbra îmi picură tic-tac pe podea
cum stau pe un talger între toate aceste obiecte ale tale
ca pe faţeta unui cub cu vise
lângă un colţ de pâine şi vin trezit în urme uitate
pe masă
pe ochiuri mari de aer privesc ziua cum se strecoară
cu un timp tot mai prăfos nu ştiu ce să fac cu mîinile
nu ştiu ce să fac cu mine nu ştiu ce sunt
sigur nu-ţi doreşti starea asta de calm originar insuportabil
şi-acum deşi seara se aşază cuminte în eprubete
deşi mă gândesc la tine
crivăţul se agită în subţirele de cristal
toate lucrurile au demnitate
până şi umbra –mi s-a-nălţat mult peste mine
-n tavan
fasciculul de lumină de pe gaura cheii s-a frânt
are ceva dacă pun o cămaşă de-a ta pe mine?
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| bakemono_ella -
2007-04-15 |
"cub cu vise" e singura chestie care mie mi se pare ca scartaie.
in rest , o poezie adanca, cu o simbolistica aparte, a carui esenta nu o poti suprinde usor, e nevoie de mai multe lecturi pentru a putea sa il gusti cu adevarat. finalul este unul de efect, in ciuda faptului ca poate aparea banal, este plin de nonşalanta, si trece din planul fragmentar in care e creata poezia, in planul real, palpabil , o imagine concreta a femeii indragostite!
interesant, mai trec si eu prin talgerele tale.
queen
|
| andreea iancu -
2007-04-15 |
mda.
mereu uimesti.
remarc limbajul care aduce o alt fel de perspectiva si finalul
" asciculul de lumină de pe gaura cheii s-a frânt
are ceva dacă pun o cămaşă de-a ta pe mine?"
introspectia anunta ceva.
|
| Ioana Dana Nicolae -
2007-04-16 |
Ioana,
ai dreptate, e puţin forţată imaginea aceea, am văzut şi am revăzut filmul "Cubul", oi fi rămas sub influenţa lui, mulţumesc pentru observaţie.
Medeea,
uimirea e la baza filozofiei, de asemenea un mare scriitor zicea că vrea să scrie mai întâi o operă care să-l uimească întâi pe el. (Proust?) aşa că mă bucură laconicul tău comentariu.
|
christian -
2007-04-17 |
Chiar: ce-i fi gândind Galateea? Noi citim mitul numai dinspre Pygamalion, contaminaţi de miturile genialităţii. Dar ce-o fi gândind Galateea o clipă înainte de se desprinde din piatră şi o clipă după ce n-a mai fost piatră, ci carne vie? Mi se pare că poezia acaesta este un monolog al Galateei, deloc triumfalist, deloc fericit de noua condiţie. enumerarea subliniază mai degrabă derizoriul. Ca şi finalul bine chitit. e şi o sugestie alchimică prin mulţimea "esenţelor" lichide care-mi place foarte mult. Simplă şi adevărată poezie.
|
| Ioana Dana Nicolae -
2007-04-20 |
Christian,
Îţi mulţumesc pentru lectură şi lumina din semn.
|
| lucian -
2007-05-16 |
primele doua versuri sunt rupte de restul textului.
daca in ele am descoperit sculptorul care vede piesa ce striga sa iasa din piatra, in restul scrierii intrezaresc, desi nu concis, un alchimist anonim, in cel mai fericit caz, ce incearca sa lupte cu si pentru propia existenta.
interogatia ultimului vers, pentru mine, are o nuanta biblica, care parca iara se rupe din contextul constructiei acestui poem.
apreciez primele doua versuri.
|
| Ioana Dana Nicolae -
2007-05-17 |
Lucian,
mi-a plăcut perspectiva din care ai citit poezia, mulţumesc pentru comentariul tău frumos.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com