Danslatorii pe o podea transpirală, conturzionaţi de paşii pasionali, în poziţie de odihnă
rudă cu somnul, vibrând de căldura sălii de dans fără să audă gemetele monocrome ale
ecologului neras ce sapă gropi la marginea arenei.
Băienţii de lumină nestinsă sub reflectoumbre, joacă poker, nederanjaţi de sforăitul delicios al licuricilor ce comit autodafé în plonjări cu sclipiri de greaţă, direct în lampa lui aladin.
Tu, un decor static lângă Ràzon, cel cu picioare lungi, cu abdomenul tatuat, mângâi dragonii zburători prin liande improvizative până la umeraşii de garderobă.
Ràzon nu se sinchiseşte de o farfuri cu melci.
Ràzon nici nu deschide fontanela, dar vorbizează cu tine molcom:
-dragonul trântit pe costumele de dans e fonetic cinstit
-Dumnezeu nu dă telefon! declară Ràzon în paşi de dans
-nici tango nu ştie
-nici pas à trois plier
-Vendredi am să merg la coafor
-să nu uiţi să cumperi un poisson cu ochi galbeni - să facem împreună baie, cu ulei de nucă!
- nu pot să sufăr nuca, am cască de prizonier submarin plictisit
- mi-ai căzut cu tronc declară Ràzon, dar fură întrerupţi brutal de un soldant declamativ.
Era un statist pe poante implicate cu saxofon, graseiând dialectul abu Ghraib cu flexiuni minore:
S-a găsit petroleum în granderombă, pauza s-a terminat, dăm foc cortului dacă domnu girektor ne dă reminiscenţa finală..